Ortodoxe
Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. care au pătimit pentru icoana lui Hristos

Greco-catolice
Sf. ap. Matia; Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), patroana Europei

Romano-catolice
Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), fc. m., patroană a Europei


Sfântul Apostol Matia este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 9 august.

Sfântul Apostol Matia era din Betleem, din seminţia lui Iuda. El a învăţat în Ierusalim Scripturile şi înţelegerea Legii, de la Sfântul Simeon primitorul de Dumnezeu.

"Iar când Domnul nostru Iisus Hristos, după 30 de ani ai naşterii Sale din Preasfânta Fecioara, a fost botezat în Iordan de Ioan, S-a arătat lumii adunând pe ucenicii Săi şi propovăduia împărăţia lui Dumnezeu, învăţând popoarele şi făcând multe semne şi minuni; atunci Matia, auzind propovăduirea şi învăţătura lui Hristos şi văzând facerile Lui de minuni, s-a rănit cu dragoste spre Dânsul şi, defăimând cele lumeşti, i-a urmat Lui cu ceilalţi ucenici şi cu poporul, îndulcindu-se de vederea feţei şi de cuvintele cele prea dulci ale lui Dumnezeu cel întrupat. Iar Domnul, Care cearcă inimile şi rărunchii, văzând osârdia aceluia şi ştiinţa cea curată, l-a ales pe el nu numai în ucenicie, dar şi în slujba apostoliei". (Vieţile Sfinţilor)

Mai întâi Sfântul Matia a fost unul din cei 70 de apostoli, pentru care se scrie în Evanghelie: "A arătat Domnul şi pe alţi 70 şi i-a trimis pe ei câte doi înaintea feţei Sale (...)". Apoi, după pătimirea cea de bună voie, după Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Matia a fost numărat cu cei 12 Sfinţi Apostoli mai mari, în locul lui Iuda, care căzuse.

Alegerea Sfântului Matia în rândul celor doisprezece apostoli este relatată de Sfântul Evanghelist Luca în Faptele Sfinţilor Apostolilor: "Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care dintre aceştia doi l-ai ales să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; Şi el s-a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli" (Fapte 1; 23-26).

Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia şi Etiopia. După aceea, apostolul lui Hristos s-a întors în Iudeea şi propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu pe mulţi din fiii lui Israel îi întorcea la Hristos Domnul, încredinţându-i pe ei prin semne şi minuni.

A fost prins în Galileea de către cei care erau împotriva lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi dus la Ierusalim, în faţa arhiereului Anan. În faţa alor săi, i s-a dat atunci de către arhiereu să aleagă una din două: "sau să urmeze Legii celei date de Dumnezeu prin Moise şi să fie viu, sau să se numească creştin şi să moară". (Vieţile Sfinţilor)

"Iar Sfântul Matia, ridicându-şi mâinile în sus, a zis: 'Bărbaţi fraţi, pentru acea pricină pe care voi o aruncaţi asupra mea, nu este de trebuinţă a grăi multe, căci pentru mine a fi creştin nu este vină, ci slavă, pentru că Însuşi Domnul zice în prorocie: În zilele cele de apoi, întru cei ce-Mi slujesc Mie se va numi nume nou' ". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru că nu a vrut să-şi lepede credinţa în Hristos, iar în apărarea sa a adus cele mai înainte închipuite de Legea Veche care mărturiseau întruparea Fiului lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Matia a fost condamnat la moarte prin lapidare (ucidere cu pietre).

"Deci, luând pe Sfântul Matia, au mers la locul care se zicea Betlaschila - adică casa celor ucişi cu pietre -, şi sfântul a zis către iudeii care îl duceau: 'Făţarnicilor, bine a prorocit David despre voi: Vâna-vor asupra sufletului dreptului şi sânge nevinovat vor osândi. Şi Iezechiel zice: Omorâţi sufletele cărora nu li se cădea să moară' ". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul zicând acestea, doi martori, după rânduiala Legii, şi-au pus mâinile pe capul său şi au mărturisit că a hulit pe Dumnezeu, pe Moise şi Legea. Şi aceia au aruncat primii asupra lui cu pietre. Iar sfântul i-a rugat pe dânşii ca acele pietre aruncate întâi de dânşii să le îngroape cu dânsul, întru mărturia patimii lui celei pentru Hristos. Deci au început şi ceilalţi a arunca pietre asupra lui şi a-l ucide; iar el, ridicându-şi mâinile spre cer, şi-a dat sufletul său. Iar nelegiuiţii aceia au adăugat şi altă muncire, căci mucenicul fiind mort, i-au tăiat şi capul cu securea, după obiceiul romanilor. Acest lucru a fost făcut spre plăcerea romanilor, ca şi cum acel propovăduitor al lui Hristos ar fi fost potrivnic cezarului". (Vieţile Sfinţilor) (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)