La 8 august 1889 a fost înfiinţată, prin Înaltul Decret Regal nr. 2073, semnat de Regele Carol I al României la Castelul Peleş (Sinaia) şi contrasemnat de ministrul de război, generalul Gheorghe Manu, ''Şcoala Superioară de Resbel'', actuala Universitate Naţională de Apărare ''Carol I'', după cum indică site-ul https://www.unap.ro/.

Şcoala Superioară de Resbel (Război, n.red.) a fost înfiinţată la Bucureşti, pe lângă Marele Stat Major, având drept scop formarea ofiţerilor de stat-major şi răspândirea instrucţiei superioare în armată, cu o durată a cursurilor de doi ani, se menţionează şi în lucrarea ''Istoria României în date'' (sub coordonarea acad. Dinu C. Giurescu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Înaltul decret cuprindea condiţiile de admitere, lista cursurilor în cei doi ani de studii etc.

La 4 noiembrie 1889 a fost pus în vigoare ''Regulamentul Şcoalei Superioare de Resbel'', primul document de organizare şi funcţionare a instituţiei, iar la 5 noiembrie 1880 a avut loc deschiderea oficială a cursurilor Şcolii Superioare de Război, în prezenţa prim-ministrului Gheorghe Manu (fostul ministru de război), generalului Ştefan Fălcoianu, şeful Marelui Stat Major, iniţiatorul şi organizatorul noii instituţii de învăţământ superior a Armatei Române, potrivit https://www.unap.ro/.

Prima promoţie de absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, din octombrie 1891, era alcătuită din: locotenent (Inf.) Anastasiade Constantin, căpitan (Inf.) Antonescu Dumitru, căpitan (Inf.) Demetrescu Aurel, locotenent (Inf.) Niculescu Marin, locotenent (Inf.) Popovici Ion, locotenent (Cav.) Pretorian Eracle, căpitan (Cav.) Toplicescu Ion, toţi aceştia fiind brevetaţi ofiţeri de stat major.

În toamna anului 1907 au fost introduse cursuri noi - Istoria generală (profesor - Nicolae Iorga), Fortificaţia (general de divizie Grigore Crăiniceanu), Istoria fortificaţiei ş.a. - iar în 1909 se introduc noi discipline de învăţământ: Ştiinţele politico-sociale, Dreptul internaţional, Literatura română, Logistica, Psihologia ş.a.

De la 1 iulie 1914 până în octombrie 1918, sub influenţa evenimentelor internaţionale, cursurile Şcolii Superioare de Război au fost întrerupte pentru o perioadă de patru ani. ''Ulterior, măsura a fost cotată ca o greşeala, lipsind armata română, între anii 1914-1918, de ofiţerii de stat-major atât de necesari'', se menţionează pe https://www.unap.ro/.

În timpul Primului Război Mondial, cadrele de comandă, profesorii militari şi ofiţerii - elevi ai Şcolii Superioare de Război au fost repartizaţi la unităţile operative şi participă la acţiunile de luptă (din 15 august 1916). ''În prima parte a războiului (1916 - 1917), din 4 comandanţi de armată, 3 erau absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război. La fel, 6 din 7 comandanţi de corpuri de armată, 11 din 20 comandanţi de divizie etc. În partea a doua a războiului (1917 - 1918), din 15 comandanţi de divizii, 14 erau absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război'', conform https://www.unap.ro/.

La 10 noiembrie 1919, prin Înaltul Decret Regal Nr. 4279 se înfiinţează Şcoala Superioară de Intendenţă, ca structură (secţie) distinctă în cadrul Şcolii Superioare de Război, iar începând cu anul de învăţământ 1932-1934, se constituie secţia de marină.

În 1936, învăţământul în Şcoala Superioară de Război este reorganizat şi cunoaşte o dezvoltare pronunţată, în raport cu cerinţele funcţionării unei armate moderne, potrivit sursei citate. În 1938 se constituie Secţia aeronauticii (promoţia 1, 1938-1940), care va funcţiona până la promoţia a 10-a (1948-1950) inclusiv, când este desfiinţată.

La 29 august 1948, Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N. stipulează: ''Art.1. Pentru pregătirea superioară şi politică a cadrelor armatei se înfiinţează Academia Militară; Art.9. Actuala Şcoală Superioară de Război se desfiinţează''. Academia Militară a devenit ulterior, la 19 august 1957, Academia Militară Generală. La 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 se reorganizează activitatea de învăţământ din Academia Militară, precizându-se că aceasta ''este instituţie de învăţământ superior subordonată ministrului Apărării Naţionale şi pregăteşte ofiţerii-studenţi pentru a deveni comandanţi şi ofiţeri în statele-majore (...)''. Prin aceeaşi hotărâre, se înfiinţează Academia Tehnică Militară, ca instituţie separată de Academia Militară.

La 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară îşi schimbă denumirea în Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Naţională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Naţională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Naţională de Apărare ''Carol I''.

În prezent, Universitatea Naţională de Apărare ''Carol I'' are următoarele facultăţi şi departamente: Facultatea de comandă şi stat major (F.C.S.M.); Facultatea de securitate şi apărare (F.S.A.); Departamentul regional de management al crizelor şi operaţiilor multinaţionale (D.R.M.C.O.M.); Centrul de Limbi Străine (C.L.S.); Departamentul pentru Învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă (D.I.D.A.D.); Centrul de drept internaţional umanitar (C.D.I.U.); Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate (CSSAS); Colegiul Naţional de Apărare (CNAp); Departamentul Regional de Studii pentru Managementul Resurselor de Apărare (D.R.E.S.M.A.R.A.); Centrul de Pregătire a Cadrelor Militare în Domeniul Educaţiei Fizice şi Sportului în Armată (CPCMDEFSA), potrivit https://www.unap.ro/. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.unap.ro