Catedrala din Bergamo se află în Piazza Duomo, lângă Bazilica Santa Maria Maggiore, iar împreună cele două biserici constituie cel mai faimos şi vizitat complex religios din Bergamo, Italia. Închinată Sfântului Alexandru de Bergamo, catedrala are o faţadă neoclasică elegantă din marmură albă Botticino şi adăposteşte comori de o valoare inestimabilă, menţionează www.italia.it.

În secolul al VIII-lea, a fost construită o biserică în stil romanic, pe locul unui lăcaş de cult paleocreştin, datând din secolul al V-lea. Biserica a fost dedicată lui San Vincenzo (Sfântul Vincent de Saragossa). Pe la mijlocul secolului al XV-lea, episcopul Giovanni Barozzi a decis să construiască o biserică mai mare, încredinţând proiectul arhitectului florentin Filarete.

La 3 mai 1459 a fost pusă prima piatră, iar în 1467 prima capelă din partea stângă a fost finalizată şi închinată Sfintei Ecaterina şi Sfântului Ieronim. Cu toate acestea, după câţiva ani, lucrările au suferit o întrerupere bruscă. În 1561, Biserica Sant'Alessandro din Colonna a fost demolată pentru construirea zidurilor veneţiene. Moaştele sfântului au fost transferate în Biserica Sfântul Vincenţiu.

În 1611, arhitectul Vincenzo Scamozzi a fost desemnat să conducă lucrările. În 1689, arhitectul Carlo Fontana a construit cupola, a lungit absida şi a finalizat Catedrala în 1693, arată www.italyscapes.com.

În 1704, printr-o bula papală a Papei Inocenţiu al XI-lea, biserica a fost închinată doar Sfântului Alexandru, iar capela laterală a prezbiteriului a fost închinată Sfântului Vincenţiu.

În secolul al XIX-lea, biserica a suferit şi alte renovări care au afectat turnul clopotniţă, cupola, Capela Crucifixului şi interiorul. Faţada Catedralei a fost începută în 1866 şi terminată în 1889. Faţada a fost inaugurată la 26 august 1889, de sărbătoarea Sfântului Alexandru.

În 2012, Museo della Cattedrale (Muzeul Catedralei) a fost deschis publicului, permiţând vizitatorilor să vadă şi să înţeleagă evoluţia bisericii de la forma ei cea mai veche.

Faţada din marmură albă a catedralei este precedată de o scară din granit roşu, şi prezintă, în partea inferioară, un portic cu trei arcade susţinute de stâlpi. Fiecare dintre cele două arcade laterale este decorată cu o mică cupolă şi surmontată de o statuie de bronz. Arcul central este surmontat de statuia Sfântului Alexandru de Paolo Sozzi, în timp ce cele două statui din laterale înfăţişează virtuţile teologice Credinţă şi Speranţă, lucrări ale lui Luigi Pagani.

Partea superioară a faţadei are o fereastră mare dreptunghiulară încadrată de două coloane corintice, cu două nişe pe laterale, surmontate de un timpan triunghiular, arată www.italyscapes.com.

Domul Catedralei prezintă un tambur înalt şi un acoperiş de cupru surmontat de statuia lui Sant' Alessandro de Carlo Broggi, aurită abia în 1984. Interiorul catedralei are plan în cruce latină, cu o singură navă care se deschide spre capelele laterale, trei pe latură şi boltă în butoaie cu lunete. În transeptul din dreapta, se află marele altar al Sfinţilor Fermo, Rustico şi Procolo proiectat de Filippo Juvara, iar în cel din stânga altarul închinat Madonna della Pietŕ.

Accesul în presbiteriu se face printr-o scară compusă din şapte trepte din marmură albă cu balustradă din marmură neagră. În centrul prezbiteriului se află altarul modern executat după Conciliul Vatican II, compus dintr-o masă de marmură care adăposteşte preţiosul altar de argint din secolul al XVII-lea cu urna de argint care conţine rămăşiţele Sfântului Alexandru. În spate, se află altarul principal, decorat cu marmură policromă şi figuri de metal aurit, construit de Cesare Târgoni în 1588, arată www.italyscapes.com.

În absida principală, în spatele altarului, sunt amplasate şapte tablouri mari. Tot în absidă se află un cor de lemn sculptat de Gian Carlo Sanz între 1693 şi 1698. Tronul episcopului din centrul corului este opera lui Andrea Fantoni din 1705. Sacristia conţine lucrări de Giovani Battista Moroni şi un compartiment care făcea parte dintr-un poliptic din lemn aurit din secolul al XV-lea. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto www.italia.it