Primul Război Mondial a pus continentul european în faţa unei confruntări militare fără precedent în istoria umanităţii. De la marea bătălie de la Waterloo, din 1815, pe continentul european nu a mai fost o încleştare militară de o asemenea amploare, în care să fie implicate multe state europene.

Conflagraţia mondială a avut drept mobil declanşator asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, la 28 iunie 1914, la Sarajevo de către sârbul Gavrilo Princip, potrivit www.history.com.

Zona Balcanilor a reprezentat un spaţiu de intersectare a intereselor politice ale puterilor europene, în special pe fondul problemei orientale ca urmare a războiului Crimeii (1853-1856) şi a războiului ruso-turc (1877-1878). Conferinţele mari ale secolului al XIX-lea, Congresul de la Viena (1814), Congresul de la Paris (1856) şi Congresul de la Berlin (1878), au influenţat hotărâtor dinamica politico-militară de pe continentul european şi evoluţia relaţiilor între puterile europene. Anglia, Franţa şi Austro-Ungaria nu doreau o întărire a prezenţei Rusiei în Balcani, iar monarhia austro-ungară avea interese clare în această zonă a continentului, potrivit ''European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878'', autor Nina Markovic Khaze, în lucrarea ''Reform, Revolution and Crisis in Europe'' (Routledge, 2019). Congresul de la Berlin (1/13 iunie - 1/13 iulie 1878) a reglementat într-o anumită măsură situaţia din Balcani şi raporturile între puterile europene, dar problemele teritoriale nerezolvate au amplificat tensiunea la nivel european şi au contribuit la coagularea celor două alianţe, Puterile Centrale şi Antanta.

La 23 iulie 1914, ministrul de externe austro-ungar, Leopold von Berchtold, a transmis Serbiei un ultimatum în care cerea punerea în aplicare a unor măsuri necruţătoare pentru statul sârb. Suveranitatea Serbiei ar fi fost grav afectată dacă accepta termenii ultimatumului austro-ungar, însă oricare alt răspuns în afara celui care viza acceptarea necondiţionată a cererilor Vienei ar fi alimentat şi mai mult demersurile austro-ungare drept mobil pentru război. Viena a respins răspunsul Serbiei, care accepta ultimatumul cu excepţia implicării oficialilor austro-ungari în ancheta privind asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. La 25 iulie 1914, Serbia a declarat mobilizarea generală pentru război. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei la 28 iulie 1914, acesta fiind momentul de debut la nivel oficial de declaraţie de război al primei conflagraţii mondiale.

La 24 iulie 1914, secretarul britanic de externe Sir Edward Grey a încercat să organizeze o conferinţă de pace internaţională pentru prevenirea războiului. Franţa a acceptat iniţiativa, însă Germania a refuzat să participe. La 29 iulie, Germania a cerut Londrei neutralitate în cazul producerii unui război european, dar guvernul britanic a refuzat adoptarea unei asemenea poziţii, potrivit https://www.iwm.org.uk.

Nereuşind să organizeze conferinţa internaţională pentru evitarea războiului, guvernul Marii Britanii a cerut în cursul lunii iulie pregătirea de război, concediile în armată au fost sistate, iar rezerviştii au fost chemaţi în cadrul mobilizării generale, conform https://www.nam.ac.uk. Pe fondul acestor pregătiri, la 30 iulie 1914, guvernul Rusiei a cerut forţelor sale armate să se pregătească de război, demers interpretat de Germania drept un posibil act agresiv la adresa Austro-Ungariei. În 31 iulie 1914, Germania a trimis un ultimatum Rusiei cerând să-şi demobilizeze forţele. După încheierea celor 24 de ore, ultimatumul guvernului german nu a primit vreun răspuns din partea guvernului rus, iar Germania a declarat război Rusiei.

Forţele militare germane au ocupat Luxemburgul la 2 august 1914, iar la 4 august au încălcat neutralitatea Belgiei, intrând pe teritoriul acestui stat pentru a se îndrepta spre Franţa cu intenţii clare de cucerire. Încălcarea neutralităţii Belgiei a determinat guvernul britanic să transmită la 4 august 1914 declaraţia sa de război guvernului german, conform https://www.nam.ac.uk. Opt zile mai târziu, Londra a declarat război Austro-Ungariei, iar peste alte trei luni - Imperiului Otoman. În 3 august 1914, Germania a declarat război Franţei, la aceeaşi dată existând schimb de focuri în zona de graniţă franco-germană după ce unităţi ale armatei germane au intrat pe teritoriul naţional francez. Guvernul de la Paris a procedat similar la o declaraţie de război adresată Berlinului, indicăhttps://www.iwm.org.uk.

Prima mare încleştare a avut loc la 23 august 1914, în bătălia de la Mons, unde o forţă expediţionară britanică de 75.000 de soldaţi a înfruntat circa 150.000 de soldaţi germani pentru a obţine controlul punctului strategic al Canalului Mons-Conde. La finalul celor ''patru lupte ale frontierei'', desfăşurate în primele săptămâni ale Primului Război Mondial, forţele britanice s-au retras fiind depăşite numeric de efectivele germane. Potrivit datelor consemnate, au fost ucişi circa 1.600 de britanici şi aproximativ 5.000 de soldaţi germani, notează www.history.com. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.nam.ac.uk