Ziua Naţională a Ambulanţei din România este marcată, anual, la 28 iulie, dată la care, în 1906, a apărut prima ''Salvare'' din Bucureşti, din iniţiativa profesorului Nicolae Minovici.

Proiectul de lege privind instituirea acestei zile, votat de Senat la 18 iunie 2014, a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional, la 11 februarie 2015, cu 276 de voturi ''pentru'', 3 ''împotrivă'' şi 4 abţineri, iar la 6 martie 2015 preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea legii privind instituirea acestei zile.

Legea nr. 22/2015 privind instituirea zilei de 28 iulie - Ziua Naţională a Ambulanţei din România, publicată în Monitorul Oficial la 10 martie 2015, acordă posibilitatea autorităţilor publice centrale şi locale, ONG-urilor, muzeelor şi reprezentanţelor României în străinătate să organizeze evenimente dedicate rolului şi meritelor serviciului român de ambulanţă în salvarea de vieţi omeneşti, aceste acţiuni urmând a fi coordonate de către Ministerul Sănătăţii.

În 1906 a luat fiinţă din iniţiativa particulară a doctorului N. Minovici ''Societatea de Salvare din Bucureşti'', care îşi desfăşura activitatea sub deviza ''Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor!''. Primul echipaj era format din vizitiu şi sergent de oraş, care utilizau o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situată pe cheiul Dâmboviţei, conform site-ului https://assb.ro/. Tot în 1906 a fost înfiinţat primul adăpost al ambulanţelor, în grajdurile Prefecturii Poliţiei, se menţionează şi pe site-ul http://www.sabif.ro/.

În 1907, dr. Nicolae Minovici a început pregătirea practică în salvare a studenţilor din anii terminali ai Facultăţii de Medicină, astfel că, în 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari. Începând din 1907, Salvarea funcţionează regulat, România devenind, astfel, al treilea stat din Europa, după Olanda şi Austria, cu un astfel de serviciu. În 1912, au fost aduse în Bucureşti, de la Paris, primele ambulanţe de tip auto. În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ''împingerea actului medical calificat la locul accidentului''.

Spitalul de Urgenţă a fost înfiinţat în 1943, în localul salvării din Bucureşti, moment care a pus bazele apariţiei primului sistem integrat de asistenţă medicală de urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă.

În 1992, s-a înfiinţat, în cadrul Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, prima şcoală de Ambulanţieri şi Operatori Registratori de Urgenţă din România, iar în 1995 au apărut Serviciile Judeţene de Ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Accesarea serviciilor de urgenţă se realiza prin apelarea numărului gratuit 961.

În anul 2001, a început dotarea cu ambulanţe moderne, printr-un program finanţat de Banca Mondială, iar în 2003-2005 a fost introdus în România sistemul de apel unic de urgenţă 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de servicii de intervenţie, respectiv ambulanţă, pompieri, poliţie, jandarmi etc. În perioada 2006-2007, s-a făcut trecerea la sistemul integrat de astăzi, iar în 2012 a început înfiinţarea, la nivel naţional, a dispeceratelor integrate ISU-SAJ şi demararea managementului integrat al situaţiilor de urgenţă.

În 2010 s-a constituit Serviciul de Ambulanţă metropolitan Bucureşti-Ilfov prin fuzionarea şi reorganizarea S.A.M.B., S.A.J. Ilfov şi a Staţiei Centrale de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană Medicală a Ministerului Sănătăţii, indică site-ul http://www.sabif.ro/. SABIF este o unitate medicală strategică cu personalitate juridică, având ca specific lucrul în regim de aşteptare 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, şi se află în coordonarea Autorităţii de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)