Scriitorul Alexandre Dumas - fiul, fiul natural al marelui scriitor Alexandre Dumas, s-a născut la 27 iulie 1824, la Paris. Copilăria sa a fost una tristă, petrecută la internat de la vârsta de 9 ani până la 17 ani, iar sănătatea a fost una fragilă. Cu toate acestea a fost un elev strălucit. La vârsta de 21 de ani a reuşit să acumuleze o datorie imensă de 50.000 de franci. Neavând o pregătire anume, a început să scrie literatură.

La început a scris versuri, apoi o o colecţie de poezii - ''Peches de jeunesse'' (1845), care nu l-a făcut cunoscut, apoi a încercat cu o piesă de teatru - ''Le Bijou de la reine'', interpretată pentru prima dată la Teatrul Hôtel de Castellane, în 1855. În perioada care a urmat a călătorit în Spania cu tatăl său a cărui influenţă se va regăsit în romanul pe care l-a publicat în 1846, intitulat ''Les Aventures de quatre femmes et d'un perroquet'', potrivit www.etudier.com.

În 1848, a scris romanul ''La Dame aux camellias'' (''Dama cu camelii''), care a avut un mare succes. ''Dama cu camelii'' reprezintă una din cele mai deosebite producţii literare, în care, pe lângă corespondenţa personajului principal cu prototipul din realitate, intervin şi elemente autobiografice. Romanul este o scriere profundă în care autorul a trăit intens emoţiile şi sentimentele pe care le împrumută personajului Armand Duval. Opera prezintă dragostea sinceră dintre doi tineri, Marguarite Gautier şi Armand Duval, iar acţiunea are loc la Paris. Marguarite Gautier este o curtezană cu un trecut acceptat de societate dar respins de falsa moralitate. Încercarea lor de a-şi găsi fericirea, retrăgându-se în singurătate, este sortită eşecului. Intervenţia tatălui lui Armand duce la terminarea relaţiei dintre Armand şi Marguarite. Sănătatea acesteia, care deja suferea de tuberculoză, se înrăutăţeşte. Pe patul de moarte, aceasta îi dezvăluie lui Armand adevăratul motiv pentru care a redevenit curtezană.

Alexandre Dumas - fiul a fost mereu preocupat de starea moravurilor din vremea sa şi de mijloacele necesare schimbării lor. Romanele sale s-au aflat, în bună măsură, sub influenţa literaturii timpului, în special a celei romantice: personajele sunt imitaţii şterse ale eroilor romantici, fie declasaţi care îşi duc viaţa sub semnul unui ''blestem'', fie fiinţe deosebite, se arată în prefaţa volumului ''Dama cu camelii'', scrisă de Paul Miclău. În egală măsură, în romanele sale se regăsesc şi unele elemente realiste, sociale, vicii date în vileag, defecte ale aristocraţiei şi burgheziei, iar autorul apare ca un apărător al familiei care combate adulterul şi lipsa de preocupări serioase. De asemenea, îşi arată simpatia faţă de cei căzuţi din cauza unei organizări sociale defectuoase.

În 1866, a publicat romanul ''L'Affaire Clemenceau'', în care reflectă atât experienţa din teatru a scriitorului, cât şi evoluţia generală a literaturii franceze şi prezentarea obiectivă a realităţii. Între romanele şi piesele lui Alexandre Dumas - fiul există o strânsă legătură, primele piese fiind influenţate de romantismul romanelor, treptat însă recurgând la o metodă de creaţie personală. Printre operele care mai conţin elemente romantice, cu personajele stăpânite de pasiuni puternice, amintim ''La Dame aux perles'' (1853), ''Sophie Printemps'' (1853), ''La Vie a vingt ans'' (1854).

În piesa ''Le Demi-Monde'' (1855), autorul dă dovadă de măiestrie în descrierea moravurilor ''lumii de mijloc'', a celor declasaţi ca urmare a greşelilor de conduită morală. În piesa ''La Question d'argent'' (1857), acesta critică goana după bogăţie. Lucrarea reflectă realităţile vremii când speculaţiile financiare au căpătat o mare amploare, iar goana după bogăţii cuprinsese pături foarte largi. Au urmat piesele ''Le Fils naturel'' (1858), ''Un pere prodique'' (1859), ''L'Ami des Femmes'' (1864), ''Les Idees de Madame Aubray'' (1867), ''L'Etrangere'' (1876), ''Francillon'' (1887).

De-a lungul perioadei în care a scris, Alexandre Dumas - fiul a luptat pentru a explica izvoarele sociale ale decăderii moravurilor, pentru adoptarea unor reforme practice de înlăturare a unor rânduieli potrivnice naturii omului în general şi a celor năpăstuiţi în special. Spre finele vieţii, dramaturgul nu mai este stăpânit de acelaşi zel, piesele sale devenind din ce în ce mai complicate şi neverosimile.

S-a stins din viaţă la 27 noiembrie 1895, la Marly-le-Roi, departamentul Yvelines, regiunea Île-de-France. AGERPRES (Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com