Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen

Greco-catolice
Sf. m. Cristina

Romano-catolice
Ss. Sharbel Makhluf, pr.; Cristina, fc. m.


Sfânta Mare Mucenică Hristina este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 24 iulie.

Sfânta Hristina a trăit în cetatea Tir, în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211).

Ea, de la vârsta de unsprezece ani, şi-a arătat frumuseţea feţei ei celei minunate, căci nu era între fecioare vreuna, care să semene cu ea la frumuseţe. Deci, vrând tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt, dându-i slugile cele mai bune. (Vieţile Sfinţilor)

Acolo i-a dus şi zeii săi cei de aur şi de argint, iar Hristina primise de la tatăl său hotărârea să se închine acestora şi în toate zilele să le aducă jertfe.

Celor care au cerut-o în căsătorie, tatăl său, Urban, le răspundea: "Nu o voi da nimănui pe fiica mea, ci o voi dărui zeilor mei, pentru că mult au iubit-o milostivii; deci, fecioara va petrece pentru dânşii, slujindu-le totdeauna". (Vieţile Sfinţilor)

Crescând cu vârsta şi înţelegerea, Hristina a început însă să vină la cunoştinţa adevărului. Privind pe fereastră la cer, ziua şi noaptea, şi la luminătorii cei cereşti, din zidiri a cunoscut pe Ziditor, şi, nesocotind statuile zeilor aduse de tatăl său pentru a fi cinstite, nu putea să li se închine.

"Până când inimile omeneşti vor petrece întunecate şi până când cugetul lor cel neînţelegător nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi l-a împodobit cu această podoabă nevăzută?", spunea fecioara.

Astfel gândind, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, a sfărâmat idolii din aur şi argint şi i-a aruncat pe fereastră, de unde bucăţile de aur şi argint erau culese de trecători.

Pedeapsa pentru o astfel de faptă a fost cumplită. După mărturisirea credinţei în Hristos a suferit multe chinuri, chiar dincolo de puterea firii omeneşti, şi de fiecare dată după torturile care îi erau aplicate public, îngerul Domnului îi vindeca trupul său ars sau sfâşiat în bucăţi.

Pătimirile tinerei Hristina nu erau însă fără de roade, căci oamenii, văzând nişte minuni atât de mari, încât cei întunecaţi cu totul cu mintea credeau că erau vrăji, slăveau pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos. Au crezut atunci în El ca la trei mii de suflete.

Sfânta Mare Mucenică Hristina a fost condamnată la moarte. "Deci sfânta, fiind împunsă de ostaşi cu fiare ascuţite, şi-a dat cinstitul şi sfântul ei suflet în mâinile Domnului său". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)