Ortodoxe
Sf. Cuv. Simeon şi Ioan Pustnicul; Sf. Proroc Iezechiel; Sf. Cuv. Rafael şi Partenie de la Agapia Veche
Duminica a 4-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 4 dR. Sf. cuv. Simeon şi Ioan

Romano-catolice
Duminica a 16-a de peste an
Sf. Laurenţiu din Brindisi, pr. înv.


Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Ioan sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 21 iulie.

Sfinţii Simeon şi Ioan, originari din Edesa, Siria, au trăit în vremea împăratului Iustinian (527-565).

Erau prieteni şi la întoarcerea dintr-un pelerinaj făcut la Ierusalim s-au călugărit, mergând la Mănăstirea Sfântului Gherasim. După puţin timp, s-au retras însă în pustie, unde au petrecut în aspre nevoinţe ascetice.

După mulţi ani, Cuviosul Simeon a primit încredinţare pentru a merge din nou în lume, a plecat la Ierusalim, apoi s-a dus în cetatea Emesei. Acolo a început nebunia sa pentru Hristos, spre folosul multora.

Sfântul Cuvios Simeon s-a rugat să fugă de slava deşartă şi de înălţare, care şi pe îngerii din cer i-a surpat şi i-a pierdut şi toţi să-l aibă ca pe un nebun şi fără minte. Această cerere a lui a fost auzită, pentru că Domnul ascultă rugăciunile robilor Săi adevăraţi şi ia aminte la rugăciunile lor.

"Multe minuni a făcut după aceea acest plăcut al lui Dumnezeu. Gonea diavolii, cele ce aveau să fie le spunea mai înainte, tămăduia toate felurile de boli, izbăvea de năpraznice morţi, pe cei necredincioşi îi aducea la credinţă, iar pe cei păcătoşi îi povăţuia la pocăinţă. Dar oamenii nu puteau să cunoască sfinţenia lui, Dumnezeu acoperindu-l, şi, până la sfârşitul său, au socotit că este nebun şi îndrăcit. El ştia singur că lucrurile cele minunate ale sale, care se făceau cu darul lui Dumnezeu, trebuia să le acopere cu nebunia, care se arăta pe dinafară". (Vieţile Sfinţilor)

Când a fost descoperită minunea mutării sale din mormânt "toţi oamenii din cetatea Emesei, deşteptându-se ca din somn, au început a-şi aduce aminte şi a-şi spune unul altuia lucrurile cele minunate ale plăcutului lui Dumnezeu, prorociile şi viaţa lui cea mult chinuită". (Vieţile Sfinţilor)

Au murit la scurtă vreme unul după celălalt; Sfântul Simeon în cetatea Emesei, iar Sfântul Ioan în pustiul Iordanului.

* Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie au fost vieţuitori în obştea monahală de la Mănăstirea Agapia Veche, în judeţul Neamţ.

Canonizarea sfinţilor din judeţul Neamţ, printre care şi a Cuvioşilor Rafael şi Partenie de la Agapia Veche, a fost aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în martie 2008.

Sfântul Cuvios Rafael s-a nevoit în aşezământul monahal de la Agapia Veche, în secolul al XVI-lea, fiind cinstit ca sfânt încă din secolul al XVII-lea.

Sfântul Cuvios Partenie a fost nevoitor în obştea de la Agapia Veche, în secolul al XVII-lea. Sfântul Partenie a vieţuit după modelul pustnicilor: ziua se ruga în singurătate, iar la apusul soarelui gusta puţină pâine şi legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, în timp ce împletea la coşuri. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; www.crestinortodox.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)