Evenimentul petrecut în 16 iulie 1054 la Constantinopol, atunci când Humbert, cardinal şi delegat al papei Leon IX (1048-1054), a aruncat, la începutul Liturghiei, pe masa altarului bisericii Sfânta Sofia actul de anatematizare a patriarhului Mihail Cerularie (1043-1058), a clericilor şi a credincioşilor Bisericii Ortodoxe, este considerat a doua fază a schismei dintre Biserica Apusului şi Biserica Răsăritului.

De atunci, despărţirea dintre Biserica Răsăritului şi Biserica Apusului este cunoscută în istorie drept ''Schisma cea mare''. Cauzele care au contribuit la acest trist şi dureros eveniment, ale cărui consecinţe au rămas până astăzi, au fost diferite şi cu o lungă istorie. (vol. "Istoria Bisericească Universală")

Din punct de vedere politic schisma se poate constata şi observa mai bine din momentul în care împăratul Diocleţian (284-305) a împărţit Imperiul în anul 286: cel de Răsărit şi cel de Apus.

Pe această linie se înscrie şi decizia Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337) de a muta capitala, la 11 mai 330, de la Roma la Bizanţ, care, din acel moment, devine ''Roma cea nouă'' sau ''a doua Romă''. Datorită acestui fapt, Roma a rămas izolată pe al doilea plan, pradă năvălirii popoarelor migratoare.

O încordare ecleziologică în relaţiile dintre Apusul şi Răsăritul Bisericii Creştine se manifesta de multă vreme. Începând încă din secolul al IV-lea, între Răsăritul şi Apusul creştin se făcea simţită o tensiune ce privea statutul papei de la Roma în Biserică, adică dorinţa de jurisdicţie universală a papilor asupra întregii Biserici din Apus şi Răsărit.

Tensiunile s-au accentuat de-a lungul timpului, fiind încurajate şi de schimbările politice din vremea respectivă, dezbinarea Imperiului Roman contribuind şi ea la dezbinarea din sânul Bisericii.

Motivele acestei rupturi sunt identificate în istoria Bisericii ca fiind atât teologice (canonice şi dogmatice) cât şi neteologice.

Teodosie I, numit şi Teodosie cel Mare (379-395), a fost ultimul împărat care a domnit peste un Imperiu Roman unit; după moartea sa, teritoriul a fost împărţit în două jumătăţi, răsăriteană şi apuseană, fiecare având propriul împărat. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost prima care a cedat; în timp, acest fapt şi-a pus amprenta şi asupra unităţii religioase.

Cauzele dogmatice au avut un rol deosebit în cursul evenimentelor. Existau mai multe probleme de această natură, printre acestea se aflau: 'Filioque', un adaos la formula Crezului, celibatul preoţilor care era obligatoriu în Apus, întrebuinţarea azimei în locul pâinii dospite la săvârşirea Sfintei Euharistii.

Din ordinul patriarhului Sergiu II (999-1019), numele papei a fost şters din dipticele Bisericii de Constantinopol. Motivul patriarhului Sergiu II pentru acest fapt a fost provocat de papa Benedict VIII (1012-1024), care a admis introducerea adaosului ''Filioque'' în Simbolul de credinţă (Crezul), stabilit de Sinoadele Ecumenice.

Pentru prima oară, adaosul ''Filioque'' a fost semnalat la sinodul I de la Toledo (Spania), din 447, apoi în sinodul III de la Toledo, din 589. Din Spania, eroarea adaosului ''Filioque'' a fost introdusă apoi în Franţa, în Anglia şi în Italia de nord.

Introducerea adaosului ''Filioque'' în întreaga Biserică Romano Catolică a fost făcută de papa Benedict VIII(1012-1024), în 1014, la cererea împăratului german Henric al II-lea ( 1002-1024). (vol. "Istoria Bisericească Universală")

Actul din 1054, considerat un eveniment dureros din istoria Bisericii, a însemnat separarea canonică şi întreruperea comuniunii liturgice între Biserica Romei (Biserica Romano-Catolică) şi Bisericile patriarhiilor de la Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim (parte din Biserica Ortodoxă).

"Schisma dintre Bizanţ şi Roma a fost, negreşit, evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii; lumea creştină s-a rupt în două jumătăţi, iar această sciziune, ce durează încă, a determinat în bună măsură destinul Răsăritului, ca şi pe cel al Apusului. Biserica de Răsărit, care este esenţialmente adevărata Biserică a lui Hristos, şi-a văzut limitat câmpul cultural şi geografic de acţiune; pe plan istoric ea s-a confundat doar cu lumea bizantină". (vol. Călăuză în Credinţa Ortodoxă, p.21)

Evenimentul petrecut la 16 iulie 1054 în biserica Sfânta Sofia a fost urmat de decizia patriarhului Mihail Cerularie, care bucurându-se de susţinerea mulţimii credincioşilor, a convocat duminică 24 iulie 1054 la Constantinopol, în Sfânta Sofia, sinodul permanent, compus din 12 mitropoliţi şi 2 arhiepiscopi, care a rostit anatema împotriva cardinalului Humbert, a delegaţilor romani, a papei Leon IX şi a Bisericii Romane.

Papii care au urmat lui Leon IX, decedat înaintea actului din 16 iulie 1054, respectiv la data de 19 aprilie 1054, n-au confirmat acţiunea cardinalului Humbert la Constantinopol, dar nici nu au infirmat-o.

Contemporanii acelor zile nu au acordat o mare importanţă evenimentelor din 16 şi 24 iulie 1054, lumea creştină de atunci fiind obişnuită cu frecventele divergenţe dintre Roma şi Constantinopol. De asemenea, căderea patriarhului Mihail Cerularie, care la 8 noiembrie 1059 a fost trimis în exil de împăratul Isac Comnen (1057-1059), nu a determinat vreo schimbare în raporturile dintre Roma şi Constantinopol.

"În fond, urmările actului nefericit de la 16 iulie 1054 n-au apărut imediat. Dar înstrăinarea dintre Apus şi Răsărit va duce, nu peste mult timp, la acţiuni de adevărată 'răcire a dragostei dintre mulţi'. Cucerirea şi devastarea capitalei bizantine în 1204 de către cruciaţi, precum şi mentalitatea de asalt misionar, cu care Apusul catolic privea spre Răsăritul ortodox, ameninţat tot mai mult de turci, sunt destul de concludente în această privinţă". (vol. "Istoria Bisericească Universală")

Cele două anateme rostite la 16 şi 24 iulie 1054, care au provocat ''Schisma cea mare'', au fost ridicate printr-o declaraţie comună citită concomitent în ziua de 7 decembrie 1965 în Catedrala Sfântul Gheorghe a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi în Catedrala Sfântul Petru din Roma de patriarhul ecumenic Atenagora I (1949-1972) şi de papa Paul VI (1963-1978).

Sursa foto: vaticannews.va