Interpret, chitarist, compozitor şi producător, legendă a blues-ului american, Johnny Winter, numele de scenă al lui John Dawson Wnter III, s-a născut la 23 februarie 1944 în Beaumont, Texas, arată johnnywinter.com.

A provenit dintr-o familie de muzicieni. Tatăl său, John Dawson Winter Jr. (1909-2001) a fost un apreciat saxofonist şi chitarist. Fratele mai mic al lui Johnny, Edgar Winter, este, la rândul său, chitarist. Cei doi fraţi au fost atraşi de instrumentele muzicale de la vârste fragede. La momentul în care Johnny a împlinit zece ani, cei doi au fost invitaţi să interpreteze în cadrul unei festivităţi locale, la care Johnny a cântat la ukulele, chitară de dimensiuni reduse, cu patru coarde.

A debutat în industria muzicală la vârsta de 15 ani, atunci când a lansat, împreună cu formaţia sa, Johnny and the Jammers, materialul "School Day Blues" la o casă de discuri din Houston. În 1967, a înregistrat piesa single "Tramp", alături de trupa Traits. Primul său album datează din 1968 şi este intitulat "The Progressive Blues Experiment", lansat la Sonobeat Records.

Primul pas spre celebritate a fost făcut de Johnny Winter în decembrie 1968. În cadrul unui concert susţinut de Mike Bloomfield şi Al Kooper la Fillmore East din New York, Johnny Winter a fost invitat de Bloomfield pe scenă pentru a interpreta piesa "It's My Own Fault' din repertoriul B.B. King. Ovaţiile publicului i-au convins pe reprezentanţii Columbia Records, aflaţi în sală, să-i propună un contract însoţit de cel mai mare avans din industria muzicală a vremii, suma de 600.000 de dolari.

Primul album scos la Columbia a fost self-titled, "Johnny Winter", înregistrat şi lansat în 1969. Din componenţa formaţiei au făcut parte basistul Tommy Shannon şi bateristul Uncle John Turner. Edgar Winter a putut fi auzit la clape şi saxofon pe două piese. Printre hiturile acestui album se numără piesa "Dallas" şi preluarea "Good Morning Little School Girl", un cover al piesei semnate de Sonny Boy.

La scurt timp, Johnny Winter s-a aflat pe scena faimosului Festival Woodstock.

Al doilea album marca Johnny Winter este intitulat "Second Winter", lansat în 1969. În acelaşi an, artistul a concertat la Madison Square Garden, alături de iubita sa de atunci, Janis Joplin.

În 1970, componenţa trupei condusă de Winter s-a schimbat, fiind cooptaţi foşti membri ai formaţiei The McCoys - chitaristul Rick Derringer, basistul Randy Jo Hobbs şi bateristul Randy Z. Au activat iniţial sub titulatura "Johnny Winter and the McCoys", apoi "Johnny Winter And". Primul rezultat al acestei colaborări a fost albumul "Rock and Roll, Hoochie Koo", care a însemnat o uşoară depărtare de blues în favoarea rockului.

Timp de trei ani, activitatea artistică a muzicianului a fost întreruptă, pe fondul consumului de substanţe interzise. În 1973, Johnny a revenit în forţă cu albumul "Still Alive and Well", un amestec de ritmuri hard rock şi blues. Un an mai târziu, şi-a îmbogăţit discografia cu "Saints & Sinners" şi "Johnny Dawson Winter III".

În 1974, a avut şansa de a cânta alături de unul din idolii săi, o altă legendă a muzicii blues, Muddy Waters. Prestaţia live a celor doi din cadrul "Blues Summit Chiago" a reprezentat începutul seriei de emisiuni "Soundstage". Winter avea să producă următoarele trei albume semnate de Muddy Watres, toate premiate cu Grammy.

În 1977, a lansat propriul material discografic intitulat "Nothin' But the Blues", o capodoperă a stilului Chicago Blues.

În anii ce au urmat, artistul a colaborat cu numeroase case de discuri, printre care Alligator, Point Blank şi Virgin.

A fost inclus în Blues Hall of Fame în 1988. În 2003, a ocupat poziţia cu numărul 63 în topul revistei Rolling Stone al celor mai buni 100 chitarişti ai tuturor timpurilor.

În 2004, a fost nominalizat la Grammy pentru albumul "I'm a Bluesman". Începând cu 2007, seria de albume live "Live Bootleg Series" a fost o constantă a Topului 10 Billboard Blues. În 2011, Johnny Winter a lansat albumul "Roots", avându-i ca invitaţi pe Vince Gill, Susan Tedeschi şi Derek Trucks.

Ultimul său album de studio, "Step Back", a apărut în septembrie 2014. În total, discografia sa numără peste 20 de albume.

Johnny Winter s-a stins din viaţă la 16 iulie 2014. În 2015, "Step Back" a primit Premiul Grammy la categoria dedicată albumelor de blues. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com