Geologul Dan Giuşcă, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 14 iulie 1904, la Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, iar ulterior a obţinut titlul de doctor în ştiinţe chimice (1927) şi în ştiinţe geologico-mineralogice (1957), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Şi-a continuat specializarea în mineralogie la Şcoala Politehnică din Zurich şi la Institutul pentru Cercetarea Silicaţilor din Berlin (1929-1930).

Începând din 1929 a lucrat neîntrerupt în Laboratorul de Mineralogie, apoi la Catedra de Mineralogie a Universităţii din Bucureşti, ca şef de lucrări, conferenţiar în petrografie (1937) şi profesor de petrografie şi zăcăminte de minereuri. A fost membru în biroul executiv al Comitetului de Stat al Geologiei (1965-1969).

Pasionat al cercetărilor geologice de teren, pe care le-a început în anul 1927, Dan Giuşcă a condus Întreprinderea de Prospecţiuni (până în 1950) şi Întreprinderea de Cercetări Ceramice, apoi şi-a continuat activitatea de cercetare la Institutul de Geologie şi Geografie al Academiei Române. A fost director în Comitetul Geologic (1950-1960) şi membru în Consiliul Departamental al Geologiei (1970-1972).

În întreaga sa activitate a urmărit elucidarea unor probleme privitoare la alcătuirea şi geneza formaţiunilor geologice din România, subliniind aspectele variabile ale metamorfismului hidrotermal în rocile masivelor eruptive din Dobrogea, din Munţii Apuseni şi din lanţul vulcanic al Munţilor Gutâi. O atenţie aparte a acordat cercetării de detaliu a munţilor Pricopan, Poiana Ruscă, Highiş, Vlădeasa, Gutâi, dar şi a şisturilor cristaline din fundamentul Platformei Moldoveneşti.

Geologul Dan Giuşcă a lăsat însemnate cercetări care se regăsesc în peste 100 de lucrări, studii şi articole precum: "Petrologia rocilor endogene" (1963, 1974), "Studiul zăcămintelor de la Baia Sprie" (1965), "Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi" (1969, în colab.), "Structura atomică a mineralelor" (1986) etc.

La 21 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar ulterior, la 1 martie 1974 a devenit membru titular al acestui înalt for de cultură şi ştiinţă.

A încetat din viaţă la 10 august 1988, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Academia Română Filiala Cluj-Napoca/facebook.com