"The Statue of Liberty Enlightening the World" (Statuia "Libertatea luminând lumea") sau "Lady Liberty", a fost un cadou reprezentând prietenia dăruit de poporul francez Statelor Unite, fiind recunoscut drept simbolul universal al prieteniei şi democraţiei. Statuia Libertăţii a fost inaugurată oficial pe Liberty Island, aflată în apropiere de Ellis Island, la 28 octombrie 1886. A fost desemnată Monument Naţional la 15 octombrie 1924, potrivit https://www.nps.gov/ şi se află pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO din 1984, potrivit https://whc.unesco.org/. Statuia Libertăţii are o înălţime de 93 de metri (de la baza soclului), fiind una din cele zece cele mai înalte statui din întreaga lume.

Politicianul francez Édouard de Laboulaye (1811-1883), un susţinător înfocat al Statelor Unite, a venit în 1865, cu propunerea de a dărui acestei naţiuni un cadou monumental din partea poporului francez, care să marcheze centenarul Declaraţiei de Independenţă şi în acelaşi timp, să sărbătorească şi relaţia strânsă dintre cele două popoare. El a fost impresionat de mişcările ce au dus la abolirea sclaviei în Statele Unite, care au promovat idealurile de libertate ale Americii. Edouard de Laboulaye a rămas cunoscut, ulterior, sub numele de "Părintele Statuii Libertăţii", notează site-ul https://www.statueofliberty.org/.

Prezent la expunerea propunerii lui Laboulaye, sculptorul Frédéric-Auguste Bartholdi (1824-1904) a început să conceptualizeze structura colosală care va fi cunoscută sub numele de "Libertatea luminând lumea". Designul lui Bartholdi a cuprins mult simbolism: coroana reprezentând lumina cu vârfurile evocând razele soarelui care se revarsă în întreaga lume; tăbliţa, inscripţionată cu data de 4 iulie 1776, cu cifre romane, amintind de Declaraţia de Independenţă; sfârşitul sclaviei reprezentat de lanţuri rupte la picioarele statuii.

Frédéric-Auguste Bartholdi a întreprins în 1871, o vizită în SUA, şi a ales Bedloe's Island drept locul aşezării monumentului. Deşi insula era foarte mică, ea era vizibilă tuturor navelor care intrau în portul New York, Bartholdi văzând-o ca pe o ''poartă către America''. În 1667, Isaac Bedloe, un colonist olandez a cumpărat pământ pe Oyster Island, insulă care a fost vândută, mai târziu, oraşului New York. Bedloe's Island a fost o verigă în lanţul de apărare al oraşului împotriva britanicilor în timpul războiului din 1812, aici fiind construit un fort masiv din piatră, numit Fort Wood (1807-1811), care până în 1937, s-a aflat sub administrarea Armatei SUA. Structura în 11 colţuri a fostului fort militar reprezintă baza pe care a fost amplasat piedestalul Statuii Libertăţii, potrivit https://www.statueofliberty.org/. În 1956, Bedloe's Island a fost redenumită Liberty Island.

În 1876, artizanii şi meşteşugarii francezi au început să construiască statuia sub conducerea lui Bartholdi. Acesta avea nevoie, însă, de asistenţa unui inginer pentru a aborda problemele structurale asociate cu proiectarea unei astfel de sculpturi colosale din cupru. Pentru realizarea acestui obiectiv a fost angajat inginerul Alexandre Gustave Eiffel (1832-1923), care a proiectat pilonul masiv de fier şi cadrul secundar al scheletului. A fost folosit procesul de matriţare, statuia fiind realizată din plăci subţiri de cupru, bătute în forme de lemn, acestea fiind montate, apoi, pe scheletul de fier. Braţul care ţine torţa a fost finalizat în 1876 şi prezentat apoi la Expoziţia Centenară de la Philadelphia. Capul şi umerii au fost finalizaţi în 1878 şi expuşi la Expoziţia Universală de la Paris. Întreaga statuie a fost finalizată şi asamblată la Paris între 1881 şi 1884. Tot în 1884, a început construcţia pentru piedestal în Statele Unite.

La 4 iulie 1884, la Paris, statuia a fost prezentată ambasadorului SUA în Franţa, Levi P. Morton. A fost apoi demontată în 350 de bucăţi şi îmbarcată cu destinaţia Statele Unite, la bordul fregatei franceze ''Isere''. Nava a ajuns în portul New York, la 17 iunie 1885, sosirea sa fiind primită în sunet de fanfară. Construcţia piedestalului din beton îmbrăcat în granit, conceput de Richard Morris Hunt, a fost încheiată un an mai târziu, astfel încât statuia a rămas încă pentru o perioadă de timp în lăzile ce au transportat-o din Franţa în SUA. Asamblarea statuii a presupus o muncă extrem de dificilă şi periculoasă. Echipa care a lucrat la ridicarea colosului era formată în majoritate din imigranţi, care au lucrat însă extraordinar, cu viteză şi, totodată, cu acurateţe. Prima piesă care trebuia reconstruită a fost structura de fier al lui Gustave Eiffel. Restul elementelor statuii au fost asamblate fără utilizarea schelelor, toate materialele de construcţie fiind ridicate cu ajutorul macaralelor cu abur şi tractoarelor. Ultima secţiune terminată a fost faţa Statuii Libertăţii care a rămas acoperită până în ziua inaugurării, indică https://www.nps.gov.

Strângerea de fonduri şi aducerea oamenilor împreună au fost întotdeauna parte integrantă a istoriei Statuii Libertăţii, care a început cu eforturile de finanţare a acestei iniţiative fără precedent. Franţa a avut responsabilitatea creării monumentului şi a asamblării acestuia în Statele Unite, în timp ce poporul american a finanţat şi construit piedestalul. Pentru a strânge fonduri în Franţa, au fost folosite taxele publice, diferite forme de divertisment şi o loterie. În Statele Unite, pentru a finanţa construcţia piedestalului, au avut loc evenimente teatrale, expoziţii de artă, licitaţii şi lupte cu premii. Poeta Emma Lazarus a scris, în 1883, celebrul ei sonet "The New Colossus" pentru o licitaţie de artă şi literatură. În ciuda acestor eforturi, strângerea de fonduri pentru piedestal a mers încet. Luând iniţiativa, Joseph Pulitzer a plasat, în 1885, un anunţ în ziarul său "The New York World", invitând cititorii să doneze pentru această cauză. În schimb, Pulitzer urma să tipărească numele fiecărui donator în ziar. Publicul a făcut faţă provocării, circa 120.000 de cititori au donat peste 100.000 de dolari şi au asigurat fondurile necesare pentru realizarea piedestalului Statuii Libertăţii.

Inaugurarea oficială a Statuii Libertăţii din New York, a avut loc la 28 octombrie 1886, în prezenţa preşedintelui Grover Cleveland (1884-1888; 1893-1897) şi a câtorva mii de americani. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com