Biblioteca John Rylands este o clădire în stil gotic victorian, fiind amplasată în centrul oraşului, în Deansgate, arteră principală care străbate Manchester de la nord la sud, potrivit http://hiddenarchitecture.net. Este căminul pentru unele dintre cele mai valoroase colecţii de cărţi, manuscrise, hărţi, opere de artă şi obiecte, conform https://www.library.manchester.ac.uk/.

Construcţia a început în 1890 şi a fost definitivată în 1899, fiind realizată în acord cu planurile propuse de arhitectul Basil Champneys. Ceremonia de inaugurare s-a desfăşurat la 6 octombrie 1899, iar deschiderea pentru public a avut loc la 1 ianuarie 1900, potrivit https://www.library.manchester.ac.uk/.

Edificiul a fost ridicat din iniţiativa doamnei Enriqueta Augustina Rylands în memoria fostului său soţ, filantropul local John Rylands. Începând din iulie 1972, clădirea a fost gazda secţiunii de Colecţii Speciale a Bibliotecii John Rylands. Pentru construcţia sa a fost folosită gresie de Cumbria, la interior fiind folosită o piatră durabilă, finisată cu grijă, iar la exterior piatră roşu închis Barbary din Penrith, construită în jurul unei structuri cu rol de ramă din oţel. Alegerea gresiei Barbary uni de nuanţă roşie, despre care Basil Champneys considera că are toate şansele să fie durabilă la exterior, a reprezentat o alegere neobişnuită pentru stilul victorian târziu din Manchester. S-a dovedit ulterior că arhitectul Basil Champneys a avut dreptate, fiind observate foarte mici efecte ale acţiunii atmosferice asupra clădirii, în jurul anului 1909 fiind nevoie de anumite intervenţii pentru reparaţii, menţionează sursa citată http://hiddenarchitecture.net.

Arhitectul a transmis o serie de recomandări doamnei Enriqueta Augustina Rylands, în perspectiva protejării lucrărilor şi manuscriselor valoroase găzduite în clădire, fiind astfel ''foarte recomandabil să fie menţinut pe cât posibil în interiorul clădirii un aer cât mai curat şi cât mai liber de orice fum sau compus chimic (acestea fiind prezente în atmosfera oraşului Manchester)''. Podeaua a fost prevăzută cu numeroase valve speciale pentru captarea aerului, arhitectul Basil Champneys a instalat filtre de iută, asemenea unor ecrane paravan pentru captarea funinginei, cu pulverizatoare de apă pentru a reţine sulful şi alte chimicale, un sistem foarte avansat pentru acea perioadă. În zona spaţiului de recepţie de la intrare au fost implementate uşi interioare, prevăzute cu acest sistem de filtrare pentru a preveni intrarea aerului în incintă, la deschiderea uşilor exterioare cu uşi pendulabile interioare pentru protejarea cărţilor valoroase. În jurul anului 1900, sistemul de ventilaţie a evoluat, incluzând ventilatoare electrice pentru a capta aerul la nivelul secţiunii de pavaj prin filtre pulverizatoare cu apă, menţionează http://hiddenarchitecture.net.

Sala istorică de lectură arată asemenea unei incinte bisericeşti, cu anumite caracteristici care intenţionat au fost prevăzute pentru studiul privat, iar sticla ferestrelor a fost aleasă pentru a permite luminii să intre cu uşurinţă în incintă, însă netezind în acelaşi timp obscuritatea la exterior, specifică site-ul oficial al edificiului, https://www.library.manchester.ac.uk/. Cu un joc maiestuos de coloane impunătoare şi plafon arcuit, completate de complexe decoraţii, sala spectaculoasă de lectură atrage atenţia asupra unei dobândiri semnificative spirituale în timpul actului de cunoaştere, conform https://www.lonelyplanet.com. Regăsim deopotrivă Sala Crawford, Sala Spencer, scara principală care oferă o perspectivă spectaculoasă asupra frumuseţii complexităţii arhitecturii gotice.

Peste 6 milioane de piese, incluzând manuscrise, lucrări, hărţi, opere de artă şi obiecte se află depozitate în impresionanta Biblioteca John Rylands din Manchester. Vizitatorii au ocazia unică de a vedea un fragment de papirus, care măsoară 8,9 cu 6 centimetri din Evanghelia după Ioan; pe faţă regăsim începutul versetelor Ioan 18:31-33, iar pe verso fragmentul de papirus conţine sfârşitul celor şapte rânduri din Ioan 18:37-28. În prezent, fragmentul de papirus după Evanghelia după Ioan nu este expus vizionării publicului, pentru a permite protejarea faţă de expunerea la razele de lumină care pot agrava starea sa, urmând să fie aşezat pentru vizionare în primăvara anului 2025, indică https://www.library.manchester.ac.uk/.

Biblioteca John Rylands este unul dintre cele mai sofisticate exemple de arhitectură neogotică din Europa şi indiscutabil una dintre cele mai mari biblioteci din lume. În anul 1972 a devenit parte integrantă a Universităţii Manchester. În prezent, găzduieşte majoritatea Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Universităţii Manchester, a treia cea mai mare bibliotecă academică de pe teritoriul Marii Britanii.

În 2013 a fost creat Institutul de Cercetare John Rylands, implicat în atragerea a numeroase fonduri pentru a susţine cercetarea şi care a câştigat deopotrivă recunoaştere naţională şi internaţională. În mai 2021, Institutul de Cercetare John Rylands şi Biblioteca John Rylands au semnat un parteneriat concretizat pentru formularea unui parcurs comun sub noua denumire Institutul de Cercetare şi Biblioteca John Rylands (''John Rylands Research Institute and Library''), menţionează https://www.library.manchester.ac.uk//. Acest demers a scos în evidenţă o colaborare mai strânsă între cercetători şi personalul dedicat specializat al bibliotecii pentru promovarea cu un mai mare grad de eficienţă a cercetării de renume mondial şi a angajării publicului în domeniul cercetării, având drept izvor fundamentul remarcabil colecţiile speciale ale Bibliotecii Universităţii Manchester. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.manchester.ac.uk