Echipa naţională a Franţei ocupă un loc special în istoria fotbalului european. Este deopotrivă membru fondator al organismelor de profil FIFA şi UEFA. Franţa a organizat ediţia inaugurală a campionatului european din 1960, indică siteul http://soccerfootballwhatever.blogspot.com.

La nivel de echipe naţionale de fotbal, Franţa a cunoscut, până în prezent, două perioade extraordinare în istoria sa competiţională. Între anii 1982-1986, Franţa a reuşit să câştige Campionatul European (1984) şi a ajuns de două ori consecutiv în faza semifinalelor Cupei Mondiale (1982, 1986). În perioada 2000-2018, prin câştigarea titlului mondial (1998), a campionatului european (2000) şi a celui de-al doilea titlu mondial (2018), Franţa a demonstrat iarăşi că este o forţă în fotbalul mondial, menţionează sursa citată anterior. De asemenea, o altă echipă formidabilă a Franţei a fost prima reprezentativă care a participat la ediţia din 1958 a Cupei Mondiale, reuşind o clasare pe locul 3 prin victoria, din 28 iunie 1958, cu scorul general 6-3 în finala mică împotriva echipei Germaniei de Vest. Just Fontaine, legendă a fotbalului francez, a reuşit marcarea a 13 goluri la Cupa Mondială din Suedia, fiind cel mai bun marcator al turneului, conform https://www.france24.com. Per total, în 21 de apariţii în tricoul echipei naţionale a Franţei, Fontaine a reuşit marcarea a 30 de goluri.

La ediţia din 1982 a Cupei Mondiale la fotbal găzduită de Spania, Franţa a participat cu una dintre cele mai bune selecţionate, fiind considerată la acel moment una dintre forţele fotbalului mondial. Similar echipei naţionale a Braziliei, reprezentativa Franţei avea la mijlocul terenului jucători foarte buni, catalogaţi în epocă drept ''careul magic'' format din Genchini, Giresse, Tigana şi Platini, menţionează https://footballsgreatest.weebly.com. Michel Hidalgo a semnat în 1976 contractul pentru preluarea naţionalei Franţei în calitate de antrenor, venind la cârma echipei după antrenorul român Ştefan Kovács (1973-1975). A lucrat timp de şase ani să construiască o echipă a Franţei care să aprecieze jocul inteligent mai mult decât tacticile de antrenament, aşa cum avea să remarce el însuşi într-o declaraţie pentru presă când a fost întrebat despre importanţa jucătorilor talentaţi în influenţarea jocului de fotbal, potrivit https://thesefootballtimes.co. Echipa care a trecut de faza grupelor şi a ajuns până în faza semifinală a turneului s-a născut din filosofia de joc a lui Michel Hidalgo. La 8 iulie 1982, pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla, Franţa a înfruntat echipa similară a Germaniei de Vest într-unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria fotbalului. La finalul celor 90 de minute regulamentare de joc şi a minutelor de prelungire, Franţa şi Germania de Vest se aflau la egalitate 3-3. Echipa Germaniei de Vest a învins cu scorul general 5-4, după loviturile de la 11 metri. Pentru suporterii ambelor echipe, meciul a rămas cunoscut drept ''Noaptea de la Sevilla'' (n. red. - ''Nacht von Sevilla'' în limba germană, ''Nuit de Séville'' în limba franceză). Potrivit cotidianului britanic The Guardian, ediţia din 26 octombrie 2008, marele jucător francez Michel Platini aprecia faptul că ''acesta a fost cel mai frumos meci al său'' în care a jucat. Pentru Franţa au marcat în ordine Platini, Tresor, Giresse, iar pentru echipa Germaniei de Vest au înscris Littbarski, Rummenigge, Fischer. În meciul pentru locul 3, cunoscut drept finala mică, Franţa a pierdut, pe stadionul din Alicante, în faţa Poloniei cu scorul 3-2.

Cu un rodaj colectiv extraordinar obţinut la nivelul coeziunii relaţiilor de joc la ediţia de Cupă Mondială din Spania şi cu jucători foarte talentaţi aduşi la prima reprezentativă din campionatul naţional şi de la cluburi puternice din campionatele Europei, echipa Franţei pornea drept una dintre favoritele pentru câştigarea ediţiei din 1984, fiind şi ţara gazdă a turneului. Pe lângă cvartetul magic foarte bine echilibrat de la mijlocul terenului de la Cupa Mondială din 1982, Franţa propunea la acest turneu la mijlocul terenului în calitate de mijlocaş defensiv pe Luis Fernandez de la Paris Saint-Germain, pe locul din teren al lui Genghini, fiind foarte bun în ce priveşte recuperarea balonului dar şi în asigurarea paselor decisive. Aducerea lui Fernandez cu sarcini deopotrivă defensive şi constructive contrasta pierderea în apărare a talentaţilor Manuel Amoros şi Marius Tresor, ambii de la Olympique Marseile, conform https://footballsgreatest.weebly.com şi http://xtralegend.blogspot.com.

Ediţia din Franţa a turneului european din 1984 a fost prima în formatul extins al UEFA şi s-a desfăşurat pe şapte stadioane, Parc des Princes găzduind meciul de deschidere şi finala. Franţa avea una dintre cele mai bune echipe naţionale din istorie, antrenorul Michel Hidalgo reuşind să implementeze un sistem ofensiv cu cei patru mijlocaşi de la centrul terenului, fiecare dintre aceştia putând pasa decisiv pentru a înscrie. ''Cu el (Michel Hidalgo) am jucat cel mai frumos fotbal'', spunea Michel Platini, conform www.uefa.com. ''A creat un mijloc cu patru jucători creativi care puteau pasa oricând. Unul dintre marile merite ale lui Michel Hidalgo a fost acela de a potrivi mai multe numere 10 la mijlocul terenului'', adăuga Michel Platini, potrivit uefa.com.

''Les Bleus'' au făcut parte din Grupa 1 alături de Danemarca, Belgia şi Iugoslavia. Publicul avea aşteptări mari, Franţa juca în faţa propriilor suporteri la această ediţie a turneului european. Primul meci al grupei a consemnat victoria împotriva Danemarcei cu 1-0, Platini a marcat singurul gol. A urmat victoria de răsunet împotriva Belgiei cu 5-0, Platini reuşind un hat-trick, pentru ca în ultimul meci acelaşi Michel Platini să înscrie din nou de trei ori în poarta Iugoslaviei, Franţa câştigând cu 3-2. În semifinala cu Portugalia, pe Stade Velodrome din Marseille, Franţa s-a impus în minutele de prelungiri cu 3-2 la general, două goluri marcate de Jean-François Domergue şi golul victoriei a aparţinut aceluiaşi Michel Platini, conform https://breakingthelines.com.

În finala disputată pe Parc des Princes, Franţa a învins Spania cu 2-0 prin golurile marcate de Michel Platini şi de Bruno Bellone, devenind câştigătoarea turneului, iar Michel Platini cu cele nouă goluri ale sale cel mai bun marcator, record valabil şi astăzi, şi jucătorul campionatului european. Michel Platini rememora faptul că a fost primul trofeu oficial obţinut de Franţa la sporturile de echipe, fiind un moment remarcabil pentru fotbalul francez şi pentru sportul francez în întregime, conform uefa.com.

La Cupa Mondială din Mexic (31 mai -29 iunie 1986), fotbalul a arătat iubitorilor acestui sport unele dintre cele mai frumoase meciuri, echipe cu jucători formidabili. Enzo Francescoli, Michel Platini, Karl-Heinz Rummenigge, Gary Lineker, Hugo Sánchez, Michael Laudrup şi Diego Maradona s-au numărat printre cei care au încântat prin evoluţiile lor, potrivit https://www.footballhistory.org. Planificată iniţial a se desfăşura în Columbia, ca urmare a problemelor economice cu care se confrunta statul sud-american, Mexic a fost desemnată ţara gazdă a celui de-al 13-lea turneu al Cupei Mondiale. Franţa, condusă de pe bancă de antrenorul Henri Michel, s-a calificat din Grupa C în faza următoare a turneului după 1-0 cu echipa Canadei, 1-1 cu Uniunea Sovietică şi 3-0 împotriva reprezentativei Ungariei. În faza sferturilor de finală, la 21 iunie 1986, Franţa a întâlnit Brazilia, o echipă redutabilă cu jucători extraordinari şi considerată una dintre pretendentele la câştigarea trofeului. Brazilia a deschis scorul în minutul 17 prin Careca, iar Franţa a egalat prin acelaşi Michel Platini în minutul 41. După 1-1 în timpul celor 90 de minute de joc regulamentare, meci arbitrat la centru de marele arbitru român Ioan Igna, Franţa s-a impus la loviturile de departajare cu scorul general 4-3, trimiţând acasă Brazilia. În semifinala de pe 25 iunie 1986, de la Estadio Jalisco, din Guadalajara, Germania de Vest a deschis scorul prin Andreas Brehme şi a închis tabela la 2-0, în minutul 90 prin Rudi Völler. În meciul contând pentru finala mică, la 28 iunie 1986, pe Estadio Cuauhtémoc, din Puebla, Franţa a învins cu scorul 4-2 după minutele de prelungiri selecţionata Belgiei, obţinând locul trei la această ediţie de Cupă Mondială, conform http://www.planetworldcup.com.

Perioada 1982-1986 a fost una dintre cele mai bune pentru echipa naţională de fotbal a Franţei, jucători formidabili în frunte cu marele Michel Platini şi antrenori de renume (Michel Hidalgo, Henri Michel), reuşind locul patru la Cupa Mondială din Spania (1982), câştigarea primului trofeu din istorie la echipe la campionatul european din 1984 şi locul trei la Cupa Mondială din Mexic 1986. În anii 1990 a venit o nouă generaţie de jucători extraordinari pentru echipa naţională a Franţei, cu superstaruri precum Zinedine Zidane, ''Les Bleus'' reuşind adjudecarea Cupei Mondiale din 1998, învingând Brazilia în finală cu scorul 3-0, precum şi trofeul campionatului european în 2000, trecând de echipa Italiei cu 2-1 în prelungiri. În 2018 avea să câştige cel de-al doilea trofeu de Cupă Mondială, învingând în finală Croaţia cu 4-2, pe Lujniki Stadium din Moscova. Echipa formată în anii 1973-1975 de antrenorul român Ştefan Kovacs, preluată în 1976 de Michel Hidalgo şi condusă mai departe din 1984 până în 1988 de Henri Michel a fost una dintre cele mai frumoase echipe naţionale din istoria fotbalului cu jucători extraordinari şi cu succese memorabile. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.pesmitidelcalcio.com