Petre Ghelmez, poet, scriitor pentru copii şi publicist, s-a născut la 2 martie 1932, în Gogoşari, Giurgiu, fiul Paraschivei şi al lui Anghel Ghelmez, ţărani. După terminarea liceului la Giurgiu, vine să studieze la Bucureşti, mai întâi medicina veterinară, trecând apoi la Institutul Pedagogic, iar din 1954 fiind elev al Şcolii de Literatură "M. Eminescu". (Dicţionarul general al literaturii române, apărut sub egida Academiei Române, 2005)

De aici ajunge la secţia de critică literară a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1959.

Petre Ghelmez a fost redactor la ziarul "Scânteia tineretului" între 1959 şi 1964, iar între 1964 şi 1967, redactor-şef adjunct la publicaţiile pentru copii "Luminiţa" şi "Arici Pogonici" şi colaborator la "Cravata roşie". În 1967 înfiinţează "Cutezătorii", revistă pentru tineret, de mare impact în epocă, unde va fi redactor şef până în 1970.

Director al Editurii "Albatros" între 1970 şi 1974, iniţiază aici colecţia "Lyceum", seriile "Sinteze" şi "Texte comentate", precum şi "Dicţionarele Albatros". Preia ulterior postul de redactor-şef al revistei pentru românii din emigraţie "Tribuna României" (1974-1989). Între 1993 şi 1995 este director al revistei pentru copii "Ariel". Colaborează la revistele "România literară", "Luceafărul", "Steaua", "Familia", "Viaţa românească", "Tomis", "Argeş" ş.a.

Debutul în presa literară a lui Petre Ghelmez a avut loc în 1955, cu poezia "Despărţire de sat", în revista "Tânărul scriitor", iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri "Germinaţii".

În 1974, publică "Sonetele", volum de versuri dedicat iubirii, considerat de critică "moment de răscruce dar şi de sinteză" (Premiul Uniunii Scriitorilor, ex-aequo cu "Pasteluri" de Constanţa Buzea; Premiul Academiei Române).

În 1998, Petre Ghelemez publică noi poeme, sub semnul "timpului uitat", ce vor fi adunate după moartea lui în revista "Pluralitas" (6/2002), cu titlul "Caligrafia poetului".

Spre sfârşitul vieţii, se axează pe poezia scurtă ce vizează metafora concentrată, un fel de haiku, în fapt o revenire, poeme de acest fel, precum "Nufăr", apărând încă de la început în "Germinaţii" (1967):

"Din propria-i fiinţă l-a închegat lumina
Cu steaua deopotrivă, la fel ca ea de rece
Cleştarul apei pure îi strânge rădăcina
Ca nu cumva pe boltă, în seri târzii să plece."

Petre Ghelmez este un bun scriitor pentru copii, personajul său cel mai reuşit fiind un iepure drăgălaş, cu ajutorul căruia autorul vrea să armonizeze "candoarea, jocul şi cunoaşterea".

Din scrierile sale: "Germinaţii" (1967), "Joacă-te, gândule" (1969), "Puf-Pufos, aventurile unui iepuraş curajos" (1971), "Altare de iarbă" (1969), "Lynxul" (1972), "Sonetele" (1974), "Cine eşti, pasăre?" (1972), "Evenimente" (1976), "Mânzul de vânt" (povestiri, 1979), "Conversaţia" (1981), "Măgăruşul" (povestiri, 1986), "Coborârea în cuvânt" (1987), "Paradisul atomic" (1989), "Cvartet, patru anotimpuri argheziene" (1997), "Gloria Lynxului" (2001), "Biblii şi oameni de plastic" (2002), "Marele calendar" (2002), "Umbra cocorului" (2003), "Alfabetul vesel" (versuri, 1991, 2002), "Livada măgăruşului" (versuri, 2002) ş.a.

A murit la 9 martie 2001, la Bucureşti. (sursa: Dicţionarul general al literaturii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)