La 1 iulie 1944, în timp ce bătăliile din cel de-al Doilea Război Mondial încă vuiau în Europa şi Pacific, delegaţii din 44 de naţiuni s-au întâlnit în hotelul retras Mount Washington din Bretton Woods, New Hampshire, pentru a participa la evenimentul ce avea să rămână în istorie drept Conferinţa de la Bretton Woods. Scopul lor a fost să ajungă la un acord asupra unui sistem de ordine economică şi de cooperare internaţională care să ajute ţările să se recupereze după devastările războiului şi să stimuleze creşterea globală pe termen lung. La încheierea acesteia, participanţii au elaborat articolele de acord pentru înfiinţarea Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi a Fondului Monetar Internaţional (FMI), aminteşte www.worldbank.org.

Succesul Conferinţei de la Bretton Woods s-a bazat pe ani de planificare. Discuţiile au început la Conferinţa Atlanticului din 1941, iar la începutul anului 1942 au fost elaborate planuri mai detaliate ce au avut la bază propunerile economiştilor Harry Dexter White, asistent special al Secretariatului Trezoreriei SUA, şi John Maynard Keynes, consilier al Trezoreriei din Regatul Unit. La mijlocul lunii iunie 1944 a avut loc o conferinţă preliminară la Atlantic City, aminteşte Biblioteca Congresului American pe site-ul https://guides.loc.gov/. Articolele finale au fost în cele din urmă influenţate într-o măsură semnificativă de planurile iniţiale ale Statelor Unite şi contribuţii din partea Regatului Unit, dar şi alte ţări au participat la consultări şi au prezentat înainte de conferinţă propuneri care conţineau propria viziune pentru o bancă internaţională.

La conferinţă, cunoscută oficial sub numele de Conferinţa Monetară şi Financiară a Naţiunilor Unite, au participat 730 de delegaţi. Secretarul Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau Jr., a fost preşedinte al conferinţei. Lordul John Maynard Keynes, reprezentantul delegaţiei Marii Britanii, a condus Comisia II, care s-a ocupat de propunerea cu privire la o bancă pentru reconstrucţie şi dezvoltare. Mexic, Chile, Brazilia, Belgia, Ţările de Jos, Cehoslovacia, Polonia, Canada, China, India şi Uniunea Sovietică s-au numărat printre participanţii activi. Multe dintre discuţii s-au concentrat în jurul scopului dublu al băncii propuse - de reconstrucţie şi dezvoltare - şi asupra structurii sale de capital, arată www.worldbank.org.

Până la 22 iulie 1944, Actul Final al Conferinţei Monetare şi Financiare a Naţiunilor Unite, care includea cartele ce descriau obiective şi mecanisme atât pentru FMI, cât şi pentru BIRD, a fost semnat de delegaţi, deşi multe decizii nu erau încă luate. Articolele de acord privind BIRD au fost ratificate la 27 decembrie 1945, când reprezentanţii a 21 de ţări s-au reunit la Washington DC pentru a deveni primii membri ai Băncii.

Totuşi, FMI şi Banca Mondială nu au existat din punct de vedere tehnic în timpul sau imediat după conferinţă şi, prin urmare, nu au avut responsabilităţi de păstrare a documentelor şi înregistrărilor. Astfel, înregistrările de arhivă referitoare la Bretton Woods ar putea fi găsite în custodia instituţiilor de arhivă din cele 44 de ţări participante. În calitate de gazdă a conferinţei, SUA deţine înregistrări deosebit de cuprinzătoare, potrivit sursei citate. Arhivele FMI au devenit ulterior depozitarul pentru înregistrările păstrate de secretariatul conferinţei. Înregistrările legate de Bretton Woods din arhivele Grupului Băncii Mondiale există datorită unui proces de colectare desfăşurat de departamentele şi angajaţii instituţiei, dar sunt departe de a fi complete, evidenţiază site-ul Grupului Băncii Mondiale.

Înregistrările aflate în custodia Băncii Mondiale care se referă la Bretton Woods includ: propuneri preliminare ale ţărilor; lucrările conferinţei şi documentele de lucru; broşuri; rapoarte guvernamentale şi proiecte şi comentarii la articolele care au condus la ratificarea din decembrie 1945. Există, de asemenea, memorii interne BIRD şi copii adnotate ale Articolelor privind interpretarea şi modificările survenite în urma demarării activităţii Băncii, în 1946. Aceste înregistrări se regăsesc în Departamentul Secretariatului, Biroul Preşedintelui, Dosarele Centrale, şi documentele personale ale primului director al departamentului de cercetare al Băncii, Leonard B. Rist. Aceste arhive conţin şi fotografii de la conferinţă culese de unitatea de comunicaţii a Băncii. Multe dintre transcrieri au fost desecretizate şi o parte dintre ele au fost digitizate.

Conferinţa a condus la crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a devenit la scurt Banca Mondială. Se intenţiona ca FMI să menţină un sistem de cursuri valutare fixe centrate pe dolarul american şi aur, în timp ce BIRD era responsabilă pentru acordarea de asistenţă financiară pentru reconstrucţia naţiunilor devastate de război şi dezvoltarea economică a ţărilor mai puţin dezvoltate.

FMI şi BIRD au luat fiinţă oficial la 27 decembrie 1945. Banca Mondială şi-a deschis porţile la 25 iunie 1946 şi a făcut primul său împrumut în 1947. În timp ce sistemul Bretton Woods a fost în vigoare până când preşedintele Richard Nixon a pus capăt convertibilităţii dolarului în aur în 1971, atât FMI, cât şi Banca Mondială funcţionează şi astăzi, evidenţiază https://guides.loc.gov/.

În prezent, FMI este o organizaţie cu 190 de ţări membre, ce colaborează pentru a promova cooperarea monetară globală, asigurarea stabilităţii financiare, facilitarea comerţului internaţional, ocuparea forţei de muncă şi creşterea economică durabilă şi pentru a reduce sărăcia în întreaga lume, arată www.imf.org.

Banca Mondială include 189 de ţări membre şi cuprinde cinci organizaţii: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (IDA), Corporaţia Financiară Internaţională (IFC), Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (MIGA) şi Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Litigiilor privind Investiţiile (ICSID), potrivit www.worldbank.org. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.guides.loc.gov