Proeminent intelectual francez, considerat structuralist sau poststructuralist, filosoful Michel Foucault a avut o puternică influenţă asupra ştiinţelor umaniste în secolul XX.

S-a născut la 15 octombrie 1926, Poitiers, Franţa.

În 1946, a fost admis la Ecole Normale Superieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty şi a obţinut trei diplome în: filosofie (1948), psihologie (1950) şi psihopatologie (1952).

În perioada 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, ulterior colaborând cu universităţile din Varşovia şi Hamburg. În 1962 a fost profesor de filosofie al Universităţii Clermont-Ferrand, iar între 1970-1984 a fost profesor la College de France din Paris, potrivit www.college-de-france.fr.

În 1963, a publicat "Naissance de la clinique: une archeologie du regard medical". Apariţia volumului "Les Mots et les choses. Une archeologie des sciences humaines", în 1966, este cea care avea să îl consacre.

În 1975, avea să publice una dintre cele mai cunoscute volume ale sale, "Surveiller et punir", care pune bazele conceptului de guvernamentalitate (gouvernementalité, plecând de la termenii de guvernare şi raţionalitate). Guvernamentalitatea este o formă specifică de putere care pune accentul pe guvernarea sau supravegherea comportamentului indivizilor dintr-o societate, cu scopul de a obţine legitimare prin participarea voluntară şi nu prin forme constrângătoare de putere. Pentru a putea obţine această cooperare voluntară din partea populaţiilor statelor, spunea Foucault, guvernările ar trebui să deţină un set de date detaliate despre indivizi, astfel încât să se poată asigura un control strict asupra aspectelor vieţii individuale, scrie www.universalis.fr.

Deşi a fost considerat structuralist, Foucault a luat distanţă faţă de această încadrare, considerând-o reducţionistă, conform www.les-philosophes.fr. Structuralismul este un curent interdisciplinar care studiază structura, funcţiile şi sistemele de relaţii în ştiinţele contemporane, punând în prim plan totalitatea în raport cu individul şi sincronicitatea faptelor în raport cu evoluţia.

Alte titluri din opera sa includ: "Maladie mentale et personnalité" (1954), Histoire de la folie a l'age classique. Folie et deraison (1961), La pensee du dehors (1966), L'archeologie du savoir (1969), Sept propos sur le septieme ange (1970), L'ordre du discours (1971), Ceci n'est pas une pipe (1973), Histoire de la sexualité. La volonté de savoir (1976), L'usage des plaisirs (1984), Le souci de soi (1984), notează https://humanitas.ro/.

Michel Foucault a murit la 25 iunie 1984, la Paris.

În 2024 a fost publicat un manuscris inedit al scriitorului, "Le discours philosophique", care a fost scris în 1966. A fost tradus şi în limba română de Ciprian Mihali. "Discursul filosofic este, fără îndoială, cea mai mare surpriză postumă pe care ne-o putea oferi Michel Foucault. Un manuscris rămas necunoscut vreme de aproape şase decenii, această carte-eveniment caută un răspuns la întrebarea despre rostul filosofiei şi îl găseşte în capacitatea sa unică de a diagnostica prezentul, de a-l distinge în forţa lui de a ne vorbi cu înţeles altfel decât trecutul.", arată traducătorul Ciprian Mihali. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com