Ortodoxe
Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare

Greco-catolice
Sf. ap. Iuda Tadeul

Romano-catolice
Ss. Romuald, abate; Iuliana Falconieri, fc.


Sfântul Apostol Iuda este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 19 iunie.

Sfântul Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli, este numit de Sfântul Apostol Matei în Evanghelia sa (13-55), alături de Iacov, Iosif şi Simon, ca fiind frate (văr) al Domnului.

A fost fiul Sfântului şi Dreptului Iosif, cel care sub acoperământul logodnei a luat-o în grija sa pe Născătoarea de Dumnezeu.

La început, atunci când Iisus era prunc, Iuda a greşit mult din neştiinţă faţă de El, pe de o parte pentru că nu avea credinţă, iar pe de alta, pentru neiubirea de frate.

Din această cauză, Sfântul Iuda, ştiind greşelile sale, nu îndrăznea să se numească frate al Domnului, ci numai frate al lui Iacov, aşa cum însuşi se prezintă în Epistola sa Sobornicească: "Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov (...)" (Ep Sf. Ap. Iuda, 1, 1).

Mai pe urmă, după ce a cunoscut că Iisus este adevăratul Mesia, Sfântul Apostol Iuda "s-a alăturat lângă Dânsul cu dragoste şi ca un leu s-a nevoit cu bărbăţie pentru El". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Iuda în cele ce greşise mai mult, în acelea a arătat mai multă îndreptare.

"El greşise mai întâi prin necredinţă, după aceea a crezut într-Însul fără îndoială şi s-a făcut Apostolul şi propovăduitorul Lui. Greşise apoi către Hristos prin neiubire, iar după aceea atât L-a iubit, încât şi-a pus şi sufletul pentru Dânsul, pentru că avea mare râvnă pentru Hristos şi dorea ca toată lumea să-L cunoască pe El, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-Însul, să-L iubească şi să-şi câştige mântuirea". (Vieţile Sfinţilor)

După Înălţarea Domnului şi după Cincizecime, Sfântul Iuda a propovăduit pe Hristos în diferite ţări.

"A suferit multe dureri şi osteneli, trecând prin multe ţări, propovăduind pe Hristos, botezând şi încredinţând popoarele şi povăţuindu-le la mântuire. Apoi, după ce s-a dus în părţile Araratului, întorcând mulţime de popor de la înşelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinătorii la idoli şi, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Şi străpuns fiind cu suliţa de cei necredincioşi, şi-a sfârşit nevoinţa şi alergarea sa". (Vieţile Sfinţilor)

* Sfântul Cuvios Paisie cel Mare a fost din Egipt. S-a născut din părinţi dreptcredincioşi, îmbunătăţiţi şi îmbogăţiţi de obiceiuri bune şi creştineşti, care aveau şapte copii asemenea lor. Bogăţia lor le era destulă, încât puteau să ajute şi pe cei ce aveau trebuinţă; căci, cu cât împărţeau la săraci averile lor, cu atât mai mult Dumnezeu le înmulţea toate.

A vieţuit în pustia Nitriei din Egiptul monahilor veacului al IV-lea. Ucenic al lui Avva Pamvo, Cuviosul Paisie a devenit un adevărat Avva la care veneau creştini din toate părţile pentru a primi cuvânt de mângâiere şi învăţătură.

"Dumnezeiescul Paisie a intrat odată în pustia cea mai dinăuntru şi, găsind acolo o peşteră, a locuit într-însa trei ani. Fiindcă perii capului au crescut mult şi s-au lungit, ce a socotit pururea fericitul? A pus un par în partea cea de sus a peşterii, a legat de el părul său, şi astfel se ruga mai cu sârguinţă şi mai cu osteneală. Nu numai aceasta, ci şi alte osteneli făcea ziua şi noaptea, înfierbântându-se de dragostea lui Hristos în acele nevoinţe aspre. Pentru aceasta şi Mântuitorul s-a arătat lui precum s-a făgăduit în Sfânta Evanghelie".

Aici, în această peşteră primeşte Sfântul Paisie de la Mântuitorul Hristos un mare dar: "Iată", spune Mântuitorul, "îţi dau un dar ca acesta: Orice cerere vei face în numele Meu, să ţi se dea, şi pentru oricare păcătoşi vei mijloci la Mine, să se ierte păcatele lor". (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://ziarullumina.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)