Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor a fost lansată de către Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), în 2002. Anual, ziua de 12 iunie este dedicată combaterii exploatării prin muncă a copiilor, pentru a atrage atenţia asupra extinderii globale a fenomenului şi asupra eforturilor necesare pentru a-l elimina, scrie site-ul https://www.un.org/.

În iulie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin care declara 2021 Anul internaţional pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor şi a cerut Organizaţiei Internaţionale a Muncii să preia conducerea în implementarea sa. Există şi un site web dedicat acestui eveniment: https://endchildlabour2021.org/. În 2022, în cadrul celei de-a 5-a Conferinţe globale privind eliminarea muncii copiilor, a fost adoptat Apelul la acţiune de la Durban, scrie https://www.ilo.org/.

În 2024, se marchează 25 de ani de la adoptarea Convenţiei OIM nr. 182 privind cele mai grave forme de muncă a copiilor (1999), care, în 2020, a fost prima convenţie OIM care a fost ratificată universal. Cu acest prilej, organizatorii fac apel la statele membre care nu au făcut acest lucru să ratifice Convenţia nr. 138. De asemenea, marcarea zilei în acest an este o oportunitate de a le reaminti tuturor părţilor interesate să îmbunătăţească punerea în aplicare a celor două convenţii fundamentale ale OIM privind munca copiilor - Convenţia OIM nr. 182 (ratificată de 182 de state) şi Convenţia OIM nr. 138 (ratificată de 176 de state) pentru vârsta minimă de admitere în muncă (1973), potrivit https://www.ilo.org/.

Deşi s-au înregistrat progrese semnificative în reducerea fenomenului de exploatare prin muncă a copiilor în ultimele două decenii, progresul s-a încetinit de-a lungul timpului şi chiar a stagnat în perioada 2016-2020. La începutul anului 2020, 160 de milioane de copii - 63 de milioane de fete şi 97 de milioane de băieţi - erau implicaţi în fenomenul exploatării, reprezentând aproape 1 din 10 copii din întreaga lume, notează https://www.un.org/.

Cei mai mulţi copii exploataţi prin muncă erau observaţi în principal în agricultură (71%), incluzând pescuitul, silvicultura, creşterea animalelor şi acvacultura.

Africa se află pe primul loc atât în ceea ce priveşte procentul de copii exploataţi prin muncă: o cincime, 72 de milioane de copii. Asia şi Pacificul ocupă locul al doilea, cu 7%, adică 62 de milioane de copii, scrie https://www.un.org/.

Eliminarea oricărei forme de muncă în rândul copiilor, până în 2025, este şi unul dintre obiectivele incluse pe Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU (2015). Astfel, punctul 8.7, prevede "adoptarea unor măsuri imediate şi eficiente pentru desfiinţarea muncii forţate, pentru a pune capăt sclaviei moderne şi traficului uman şi pentru a garanta interzicerea şi eliminarea celor mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor, inclusiv recrutarea şi folosirea lor în conflicte armate, iar până în 2025 - desfiinţarea oricărei forme de exploatare prin muncă a copiilor".

Exploatarea prin muncă a copiilor este definită ca o muncă periculoasă pentru sănătatea, educaţia, dezvoltarea fizică sau mentală a copilului. Munca copiilor cuprinde diverse sectoare, inclusiv agricultura, industria prelucrătoare, industria extractivă şi mineritul, precum şi serviciile domestice. Adesea, copiii exploataţi prin muncă sunt prinşi într-un ciclu vicios al sărăciei, conform https://childhub.org/.

Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului, ratificată de aproape toate ţările din lume, include prevederi explicite împotriva exploatării economice a copiilor. Articolul 32 al Convenţiei interzice acea muncă ce interferează cu educaţia unui copil sau care este periculoasă/dăunătoare pentru dezvoltarea copilului. Articolul prevede ca părţile semnatare să stabilească o vârstă minimă pentru ocuparea forţei de muncă, să definească orele şi condiţiile pentru angajarea acceptabilă a tinerilor şi să creeze mecanisme de implementare care să asigure respectarea acestor norme de către toţi actorii relevanţi.

Cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor implică sclavia, separarea de familiile lor, expunerea la pericole şi boli grave, faptul că sunt lăsaţi să se descurce singuri pe străzile oraşelor mari - adesea la o vârstă foarte fragedă. Dacă anumite tipuri de "muncă" pot fi incluse la exploatare prin muncă depinde, însă, de legislaţia fiecărei ţări în parte.

Din punct de vedere istoric, unul dintre obiectivele majore stabilite de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), încă din 1919, a fost abolirea exploatării prin muncă a copiilor. Astfel, principalul instrument al OIM în urmărirea obiectivului abolirii efective a exploatării prin muncă a copiilor a fost adoptarea şi monitorizarea standardelor muncii care definesc conceptul de vârstă minimă pentru intrarea în câmpul muncii. Mai mult, începând cu 1919, s-a enunţat principiul potrivit căruia standardele minime de vârstă legală minimă pentru muncă nu trebuie să fie mai mică decât vârsta de finalizare a şcolii obligatorii, mai scrie site-ul ONU. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: gicj.org