Turneul final al Campionatului European de fotbal din 2012, desfăşurat între 8 iunie şi 1 iulie, a fost a treia ediţie găzduită de două naţiuni, şi anume Polonia şi Ucraina, conform uefa.com. A fost ultimul turneu final cu 16 echipe participante.

În preliminarii, desfăşurate între 11 august 2010 şi 15 noiembrie 2011, un număr de 51 de selecţionate au fost împărţite în nouă grupe, pentru stabilirea celor 14 echipe ce urmau să joace la turneul final, alături de cele două reprezentative ale ţărilor gazdă.

Campania de calificare a echipei României a fost sub aşteptări, "tricolorii" ratând calificarea dintr-o grupă accesibilă, din care au mai făcut parte Franţa, Bosnia-Herţegovina, Belarus, Albania şi Luxemburg. Cu doar trei victorii în zece meciuri, dintre care două obţinute cu Luxemburg, România a fost eliminată matematic înaintea penultimei etape, şansele de calificare fiind reduse drastic după prima jumătate a meciurilor de calificare.

Prima grupă a turneului final a inclus echipele din Polonia, Grecia, Rusia şi Cehia. A doua a fost compusă din Ţările de Jos, Danemarca, Germania şi Portugalia. Grupa C a cuprins Spania, Italia, Irlanda şi Croaţia, iar din Grupa D au făcut parte Ucraina, Suedia, Franţa şi Anglia.

Polonia şi Ucraina a făcut investiţii importante în infrastructura de transport, pentru a putea face faţă numărului mare de suporteri. Turneul final al Campionatului European de fotbal din 2012 a bătut toate recordurile de audienţă, în tribunele celor opt stadioane aflându-se, în total, peste 1.440.000 de spectatori, potrivit statista.com.

Cinci stadioane au fost construite în vederea desfăşurării turneului final din 2012, celelalte trei fiind refăcute, practic, din temelii.

Din cele 31 de meciuri disputate, 16 au fost găzduite de Ucraina, restul de Polonia. Cele opt stadioane ale turneului final din 2012 au fost: Stadionul Naţional din Varşovia, Arena PGE din Gdansk, Stadionul Municipal din Poznan, Stadionul Municipal din Wroclaw, Stadionul Olimpic din Kiev, Arena Donbass din Doneţk, Stadionul Metalist din Harkov şi Arena Lvov din oraşul omonim.

Echipele ţărilor gazdă au avut soarta celor din 2008, ambele fiind eliminate din faza grupelor.

În sferturi, Portugalia a învins Cehia cu 1-0, Spania s-a impus în faţa Franţei cu 2-0, Germania a trecut de Grecia cu 4-2, iar Italia s-a calificat în semifinale după ce a învins Anglia, la loviturile de departajare, cu 4-2.

Prima semifinală s-a desfăşurat la 27 iunie, pe Arena Donbass, între Portugalia şi Spania. Niciuna dintre echipe nu a reuşit să marcheze timp de 120 de minute. Ibericii au dovedit mai mult sânge rece, transformând patru din cele cinci lovituri, deşi Alonso o ratase pe prima. De cealaltă parte, lusitanii au transformat doar două penalty-uri din patru (4-2).

A doua semifinală a fost programată la 28 iunie, la Varşovia. Meciul dintre Germania şi Italia a fost tranşat în favoarea italienilor (2-1) după dubla reuşită de Balotelli, în minutele 20 şi 36. Germania a înscris târziu, în al doilea minut de prelungiri, prin penalty-ul transformat de Ozil.

Marea finală s-a jucat la 1 iulie, pe Stadionul Olimpic din Kiev. Confruntarea dintre Spania şi Italia, câştigată de iberici (4-0), a fost urmărită din tribune de peste 63.000 de spectatori, potrivit uefa.com. Spania a devenit prima echipă naţională care şi-a apărat cu succes titlul de campioană europeană. Victoria cu 4-0 a fost cea mai categorică din istoria Campionatului European într-o finală, depăşind performanţa Republicii Federale Germania din finala de la EURO 1972, atunci când a învins URSS-ul cu 3-0. De asemenea, Spania devenea prima selecţionată de fotbal câştigătoare a trei titluri consecutive, două de Campionat European (2008, 2012) şi unul de Cupă Mondială (2010). La rândul lui, Fernando Torres este primul jucător care a înscris în două finale ale Campionatului European de fotbal.

În cele 31 de meciuri, s-au marcat 76 de goluri. Golgheterii competiţiei au fost spaniolul Fernando Torres, germanul Mario Gomez şi rusul Alan Dzagoev, fiecare cu trei reuşite, notează uefa.com. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: uefa.com