Laurisilva din Madeira, ce face parte din Parque Natural da Madeira, este o relicvă remarcabilă a unui tip de pădure de dafin răspândită în trecut. Pădurea de pe insula portugheză păstrează cea mai mare zonă supravieţuitoare de pădure primară de lauri sau "laurisilva", un tip de vegetaţie care se limitează în prezent la Azore, Madeira şi Insulele Canare, evidenţiază site-ul UNESCO - https://whc.unesco.org.

Aceste păduri prezintă o bogăţie de nişe ecologice, procese ecosistemice intacte şi joacă un rol predominant în menţinerea echilibrului hidrologic pe insula Madeira. Proprietatea are o importanţă deosebită pentru conservarea biodiversităţii, păstrând cel puţin 76 de specii de plante vasculare endemice, împreună cu un număr mare de nevertebrate endemice şi două specii endemice de păsări, inclusiv emblematicul porumbel cu degete lungi din Madeira.

Acest tip de pădure de dafin a acoperit o mare parte din Europa de Sud cu 15-40 de milioane de ani în urmă. Laurisilva se întinde pe o serie de văi foarte abrupte, în formă de V, şi pe creasta est-vest din centrul insulei până la coasta de nord.

Padurea şi procesele ei biologice şi ecologice sunt în mare parte netulburate şi joacă un rol predominant în echilibrul hidrologic al insulei. Laurisilva este formată în principal din copaci şi tufişuri veşnic verzi, cu frunze plate, de culoare verde închis. Arealul oferă o multitudine de reţele trofice complexe şi exemple de co-evoluţie a speciilor.

Arborii endemici aparţinând familiei Lauraceae, precum Barbusano Apollonias barbujana ssp. Barbujana, Laurel Laurus novocanariensis, Til Ocotea foetens şi Vinhatico Persea indica, sunt dominanţi. Alte plante endemice includ: Echium candicans - ''Mândria Madeirei'', Euphorbia mellifera, Isoplexis spectrum şi Musschia wollastonii. Ferigile abundă în văile întunecate, iar briofitele acoperă suprafeţe mari de sol, maluri, stânci şi trunchiuri de copaci. Aproximativ 13 specii de iarbă şi 20 de specii de muşchi sunt considerate ameninţate la scară europeană, în timp ce lichenii abundenţi sunt un indicator pentru calitatea înaltă a mediului şi absenţa poluării, detaliază sursa citată.

În Laurisilva există peste 500 de specii endemice de nevertebrate, inclusiv insecte, arahnide şi moluşte. Speciile de vertebrate includ câteva cu endemism ridicat, inclusiv două specii rare de lilieci - Pipistrellus maderensis şi Nyctalus leisleri verrucosus - şi mai multe păsări - porumbelul de Madeira Columba trocaz, auşelul de Madeira Regulus madeirensis, cinteza de Madeira Fingilla coelebs madeirensis.

Limitele Laurisilva au fost definite în urma unui studiu exhaustiv de teren pentru a identifica cele mai semnificative zone de vegetaţie rămasă. Se crede că cea mai mare parte a proprietăţii nu a fost niciodată supusă tăierii şi include câţiva arbori masivi, posibil cu o vechime de peste 800 de ani, care au crescut încă dinainte de a fi locuită insula. Caprele şi oile, care au provocat unele pagube în trecut, au fost acum eradicate din zonă.

Proprietatea conţine, de asemenea, o mărturie importantă a utilizării umane. Coloniştii din Madeira au construit canale de apă, cunoscute sub numele de ''levadas'', care străbat pădurea agăţându-se de stânci şi văi abrupte. De obicei, cu o lăţime de 80-150 cm şi construite din piatră sau, mai recent, din beton, acestea transportă apă din pădure către centralele hidroelectrice şi către oraşele din sud, unde furnizează apă potabilă esenţială şi provizii pentru irigaţii. De-a lungul ''levadelor'' există poteci de obicei de 1-2 m lăţime, care permit accesul în pădurea altfel aproape impenetrabilă, notează descrierea de pe site-ul UNESCO. Aceste funcţionalităţi prezintă un anumit beneficiu pentru conservarea proprietăţii, deoarece permit accesul în pădure pe poteci relativ plate şi acoperă doar o suprafaţă infimă de teren. Nu a mai fost construită niciuna de 70 de ani, dar cele prezente sunt întreţinute cu atenţie. În afară de levadas şi de mici colibe folosite de cei care le întreţin, dezvoltarea umană în cadrul proprietăţii este foarte limitată şi nu există locuinţe, clădiri şi nici terenuri cultivate. Cele două drumuri existente prezintă, de asemenea, un impact limitat, luându-se în considerare planuri de a înlocui unul dintre ele cu un tunel, explică sursa citată.

Integritatea pădurii este îmbunătăţită şi de zonele tampon care nu fac parte din proprietatea înscrisă, dar o protejează de ameninţările provenite din afara graniţelor sale. Posibilele ameninţări provenite din aceste zone includ specii invazive şi introducerea de specii din agricultură şi silvicultură.

Laurisilva a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999. Deşi are o vechime de aproximativ 20 de milioane de ani, în perioadele Miocen şi Pliocen ale Terţiarului, amprenta timpului, care o face o 'fosilă vie', nu pare să afecteze energia sa vibrantă, evidenţiază https://visitmadeira.com. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Andreea Onogea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: whc.unesco.org