Ortodoxe
Sf. Iustin Martirul şi Filosoful şi cei împreună cu el

Greco-catolice
Sf. m. Iustin Filosoful şi cei împreună cu el.

Romano-catolice
Sf. Iustin, filozof m.



Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful este sărbătorit de Biserică în ziua de 1 iunie.

A trăit în vremea împăraţilor romani Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180).

Sfântul Iustin Filosoful, mucenicul lui Hristos, s-a născut la hotarele Samariei, în cetatea care la început se numea Sihem, iar pe urmă s-a numit Neapolis Flavie. A avut un tată de neam bun şi slăvit, dar, cu credinţa, elin.

Din tinereţe, Iustin se îndeletnicea cu învăţătura şi dorea să înveţe şi filosofia; pentru aceasta s-a dus la un învăţat filosof stoic. El avea o mare dorinţă să ştie ce este dumnezeirea şi cine este Dumnezeu.

"Deci, petrecând la acel filosof stoic câtăva vreme, n-a putut afla nimic despre Dumnezeu; de vreme ce nici acest filosof stoic nu ştia pe Dumnezeu, nici nu socotea că este de trebuinţă învăţătura cea pentru dumnezeiasca înţelegere". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru aceasta Iustin s-a dus la un alt filosof, care făcea parte din filosofii numiţi peripatetici. Dar şi de la acela a plecat, pentru că cerându-i bani, considera că este nevrednic de numirea filosofiei, de vreme ce nu ştia să treacă cu vederea câştigurile cele lumeşti.

A ajuns astfel la un discipol al lui Pitagora, care i-a spus să înveţe mai întâi astronomia, geografia, muzica, aritmetica şi altele, spunându-i că învăţăturile acelea sunt cele mai de trebuinţă în viaţa aceasta.

Dar, văzând că din acele ştiinţe nimic nu foloseşte sufletului, l-a lăsat şi pe acel dascăl şi s-a dus la un platonician, lângă care a rămas vreme îndelungată, devenind, între elini, filosof desăvârşit şi slăvit.

"Cu toate acestea, nu putea să ajungă la credinţa creştinească şi la cunoştinţa cea adevărată a lui Dumnezeu, de vreme ce filosofii elini nu preamăreau pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu, ci schimbau slava nestricăciosului Dumnezeu cu asemănarea chipului omului cel stricăcios, al păsărilor, al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. Deci, Iustin se mângâia cu duhul, îndeletnicindu-se cu gândirea de Dumnezeu şi învăţându-se în cunoştinţa de Dumnezeu, pe cât mintea lui, fiind neluminată, putea să ajungă". (Vieţile Sfinţilor)

Într-o plimbare pe care o făcea la malul mării, Sfântul Iustin a întâlnit un bărbat necunoscut, cărunt şi plăcut la înfăţişare, pe care l-a privit îndelung.

"Pe când stătea el şi-l privea cu de-a-mănuntul, bătrânul i-a zis: 'Oare mă cunoşti pe mine, de mă priveşti astfel cu dinadinsul?' Răspuns-a Iustin: 'Nu te cunosc, însă mă minunez cum, în acest loc pustiu în care n-am aşteptat să văd pe cineva, te văd pe tine'. Zis-a bătrânul: 'Însoţitorii mei s-au dus în partea aceasta şi, aşteptând întoarcerea lor, le-am ieşit înainte ca să-i pot vedea de departe; dar tu ce faci aici?'

Răspuns-a Iustin: 'Îmi place să mă preumblu în singurătate, ca să mă învăţ cu mintea fără de împiedicare la filosofie'. Întrebat-a bătrânul: 'Ce folos câştigi din filosofie?' ". (Vieţile Sfinţilor)

Au intrat în dialog şi necunoscutul i-a dovedit Sfântului Iustin zădărnicia fiecărui sistem filosofic. "Eu îţi spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovăţuindu-se de Duhul Sfânt şi neluminându-se prin credinţă, nu poate să ştie şi să înţeleagă pe adevăratul Dumnezeu!", spunea bătrânul.

Acestea şi multe altele grăind acesta despre dreapta cunoştinţă de Dumnezeu, despre adevărata cinstire de Dumnezeu şi despre celelalte lucruri dumnezeieşti, Iustin, văzând rătăcirea filosofilor elini, se minuna.

Apoi a zis: "Deci, unde şi ce fel de dascăl poate să afle cineva ca să-l povăţuiască după adevăr, dacă în Platon şi-n ceilalţi filosofi nu este adevărul?". (Vieţile Sfinţilor)

Sfinţii proroci au cunoscut adevărul de la început şi l-au spus oamenilor, i-a zis omul din faţa sa. Şi spunând adevărul, nu s-au ruşinat de nimeni, nici nu s-au temut, nici nu s-au biruit de slava deşartă; ci l-au spus drept, curat şi fără de frică.

Dar, mai înainte de toate, Sfântul Iustin a fost sfătuit de tovarăşul său să se roage cu dinadinsul adevăratului Dumnezeu, ca să-i fie deschisă uşa luminii, de vreme ce nu poate cineva să ştie şi să înţeleagă pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, decât numai cel căruia însuşi Dumnezeu va voi să-i descopere.

După această întâlnire, mărturisea Sfântul Iustin într-o scriere ("Dialog cu iudeul Tryfon"), i s-a aprins deodată un foc în suflet şi a fost cuprins de o mare dragoste de proroci, ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos (Sfinţii Apostoli). Şi, gândindu-se la cuvintele bătrânului, găsea că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. Convertirea a fost atunci încheiată.

Aşa a ajuns Sfântul Iustin să studieze cu asiduitate Scriptura Veche (Vechiul Testament) şi scrierile Sfinţilor Apostoli.

A fost unul dintre apărătorii cei mai devotaţi ai credinţei creştine.

"El s-a făcut ostaş viteaz şi nebiruit al lui Hristos, căutând mântuirea sufletelor omeneşti; a cercetat diferite ţări, învăţând şi propovăduind numele lui Hristos, întorcând pe cei necredincioşi la Dumnezeu.

Deci, a mers la Roma ca un filosof, purtând îmbrăcăminte filosofească şi având ucenici cu sine. Acolo a adunat mulţi pentru învăţătură, întemeind multe şcoli; iar sub chipul filosofiei celei din afară, învăţa filosofia creştinească şi adevărată". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Iustin a fost chemat înaintea autorităţilor romane la uneltirile filosofului cinic pe nume Crescent, cunoscut la Roma. Acesta îl ura cumplit, căci Sfântul, vorbind cu el, "totdeauna îl biruia şi-l ruşina înaintea tuturor". (Vieţile Sfinţilor)

"Pentru aceea, neputând el să stea împotriva lui şi neştiind ce să mai facă, l-a pârât cu multe minciuni la divanul romanilor; deci, au prins pe Sfântul ca pe un vinovat de răutate şi l-au muncit în legături. Aducându-l pe el la judecată, nici o pricină nu i-au aflat lui. Iar zavistnicul Crescent, temându-se ca nu cumva Iustin să fie liberat, a pregătit în ascuns o otravă de moarte şi cu aceea a ucis prin înşelăciune pe ostaşul cel nebiruit al lui Hristos". (Vieţile Sfinţilor)

Aşa a trecut la Domnul, Sfântul Iustin, adevăratul filosof al creştinilor, lăsând Bisericii lui Hristos multe scrieri foarte trebuincioase, ca unele ce sunt pline de înţelepciunea Sfântului Duh. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)