Doina Cornea s-a născut la 30 mai 1929, la Braşov.

După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în contextul cedării Transilvaniei către Ungaria, Doina Cornea şi-a făcut studiile la o şcoală cu predare în limba maghiară. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, secţia Franceză, iar începând cu 1958, a devenit profesor la Catedra de Franceză a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, potrivit notelor biografice publicate pe www.memoryofnations.eu, din cadrul unui proiect realizat de Memorialul Sighet - Departamentul de Istorie Orală.

La sfârşitul anilor '70 - începutul anilor '80, pe fondul unor acţiuni anticomuniste precum greva minerilor din Valea Jiului sau apariţia "Mişcării Goma", Doina Cornea se implică în proteste împotriva autorităţilor comuniste. În 1977, scrie împreună cu studenţii săi o scrisoare de susţinere a scriitorului Paul Goma.

În 1980, Doina Cornea a făcut primul său "samizdat" - a realizat copii scrise de mână ale volumului "Încercarea labirintului" de Mircea Eliade.

''Fiind în Franţa, fiica mea îmi mai trimitea cărţi; mi-a trimis 'Încercarea labirintului'... (...) Cartea m-a fascinat şi mi-am spus: uite aşa o carte le-ar trebui studenţilor. Aveam o mulţime de studenţi, că predam şi la facultăţi nefilologice. Şi pentru ei, de fapt, am tradus cartea în limba română şi cu explicaţii foarte multe. În '82 era gata. Şi am observat că îi interesează foarte mult scriitorii care trăiesc în exil. Am început să le duc cărţi; le devorau, în fiecare zi când mergeam la ore, mergeam cu sacoşa plină de cărţi'', mărturisea Doina Cornea într-o convorbire păstrată în arhiva Memorialului Sighet.

Au mai urmat alte patru traduceri-samizdat din limba franceză, cărora le-a scris note şi prefeţe: Petru Gherman - ''Ieremia Valahul'', Lao-tse - ''Tao te king'', Gabriel Marcel - ''Dreptate şi Adevăr'', Ştefan Lupaşcu - partea de Trialog din ''Omul şi cele trei etici ale sale'', aminteşte www.radioromaniacultural.ro.

În 1982, Doina Cornea a scris prima scrisoare de protest împotriva regimului, intitulată ''Către cei care n-au încetat să gândească'', pe care a trimis-o postului de radio Europa liberă cu ajutorul fiicei sale, Ariadna Combes. După difuzarea conţinutului scrisorii, în decembrie 1982, Doina Cornea a fost chemată la Securitate pentru declaraţii, apoi, în 1983, a fost destituită din învăţământ, potrivit www.memoryofnations.eu.

Între 1982 şi 1989 a difuzat 31 de texte şi proteste prin intermediul Radio Europa Liberă.

Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Braşov, care au protestat în 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestaţi pentru cinci săptămâni (noiembrie-decembrie 1987). Ariadna Combes a aflat despre arestarea mamei sale şi a fratelui său după mai mult de trei săptămâni. Aceasta a luat legătura cu presa franceză, iar la 13 decembrie 1987, televiziunile franceze au difuzat mai multe reportaje referitoare la arestarea celor doi. După mai mult de o lună de anchete, atât Doina Cornea, cât şi fiul său, au fost eliberaţi la 24 decembrie 1987, amintesc sursele citate.

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, transmisă la Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alţi cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate. A fost urmărită apoi permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestaţia stradală de la Cluj-Napoca din 21 decembrie 1989, sub gloanţe, evidenţiază www.radioromaniacultural.ro.

Doina Cornea a continuat seria scrisorilor de protest până în 1989, la căderea regimului comunist: " (...) nu toate scrisorile sunt adresate românilor, ci şi Occidentului, căruia îi ceream sprijinul'', spunea ea. Printre acestea, s-au numărat: ''Protest II'' (manuscris), adresat rectorului Universităţii Libere din Bruxelles - ''era un text de mulţumire: pentru a mă proteja, mi-au decernat titlul de Doctor honoris causa (...) cu privire la Centenarul Revoluţiei Franceze", potrivit mărturisirilor ei; "Reflecţii cu privire la interviul tovarăşului Nicolae Ceauşescu"; un text trimis la Consiliul Europei, în 1989, "privind încălcarea drepturilor omului"; "Scrisoare deschisă adresată Preşedintelui ţării, împotriva persecuţiilor" şi un text în limba franceză, "Appel adressee a tous les gouvernements", publicat şi în revista ''Esprit'' din Franţa, potrivit declaraţiilor fiicei ei, Ariadna, publicate pe pagina amintită.

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990. S-a numărat printre fondatorii Forumului Democrat Antitotalitar din România, înfiinţat la 6 august 1990, la Cluj-Napoca, ca o primă mişcare de unificare a opoziţiei democrate, din care s-a format mai târziu Convenţia Democrată din România (CDR). A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianţei Civice şi a Fundaţiei Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare şi reviste - 22, România liberă, Vatra, Memoria etc. A ţinut conferinţe în ţară şi străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective.

Dintre volumele publicate de Doina Cornea menţionăm: "Liberte? Entretiens avec Michel Combes" (1990), "Libertate?" (1992), "Scrisori deschise şi alte texte" (1991), "Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade" (1999), apărută în 2000 şi la Paris ("La face cachee des choses"), "Puterea fragilităţii" (2006).

Printre traducerile publicate se numără: Mircea Eliade - "Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet" (1990, reeditată în 2007), "Gânduri pentru zilele ce vin", în colaborare cu Viorica Lascu (1995), Vladimir Ghika - "Ultimele mărturii" (1997, reeditată în 2006), Vladimir Ghika - "Fragmente postume" (2003).

La 31 iulie 2009, a fost lansat volumul "Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)", Editura Fundaţiei Academiei Civice, semnat de Doina Cornea.

A primit pentru activitatea sa Premiul "Thorolf Rafto" (Norvegia, 1989), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989); a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer (2000), cu Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce, decoraţie oferită de preşedintele Emil Constantinescu (2000) şi Steaua de Merit a Ungariei din partea fostului preşedinte ungar Ferenc Madl. În 2003, ca urmare a deciziei papei Ioan-Paul al II-lea, Doina Cornea a devenit Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru. În octombrie 2009, a fost decorată de regele Mihai I, cu "Crucea Casei Regale a României" şi de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu "Legiunea de Onoare" în grad de comandor.

Doina Cornea a suferit la 10 septembrie 2008 un accident vascular cerebral, cu paralizie pe partea dreaptă. A fost tratată la Spitalul Militar din Cluj-Napoca, după care a făcut recuperare la Cluj-Napoca, Bucureşti şi la o clinică din Franţa. A încetat din viaţă, la vârstă de 89 de ani, la 4 mai 2018.

''Eu cred că spiritul nu moare, ci rămâne tânăr, suplu şi creativ, atunci când întreţine o egală disponibilitate faţă de trecutul trăit şi faţă de viitorul presimţit sau prefigurat prin speranţă. De aceea nu se poate trăi nici fără amintiri, nici fără speranţe, căci numai prin ele prezentul dobândeşte două dimensiuni importante: cea a orientării şi cea a mântuirii'' - Doina Cornea, Cluj, 23 februarie 1984 - ''Jurnal. Ultimele caiete.'', citat publicat pe www.memorialsighet.ro. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, Cristian Anghelache; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)