Generalul Radu R. Rosetti, istoric, prozator şi memorialist, unul dintre cei mai de seamă istorici militari români, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 20 martie 1877, la Căiuţi, judeţul Bacău.

A urmat Gimnaziul Clasic din Brăila şi Liceul "Naţional" din Iaşi. În 1895 s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele, iar în 1897 la Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1899, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 2 geniu, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În 1903 a fost avansat locotenent şi transferat la Institutul Geografic al Armatei, în acelaşi an fiind admis la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1906. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de brigadă (1924). A predat tactica infanteriei la Şcoala de Aplicaţie a Ofiţerilor de Artilerie şi Geniu (1909-1910), cursul de tactică generală la Şcoala Pregătitoare de Infanterie (1909-1910) şi la Şcoala Specială de Infanterie (1911-1912). În 1913 a fost numit comandant al Şcolii de Subofiţeri de Infanterie.

A participat la Războiul de Întregire Naţională (1916-1918), mai întâi ca ofiţer de Stat Major în cadrul Marelui Cartier General al armatei, apoi, în calitate de comandant al Regimentului 47 infanterie, luând parte la marile bătălii din vara anului 1917. După război, a îndeplinit mai multe funcţii militare şi civile, între care: ataşat militar pe lângă Legaţia Română din Londra (1919-1920), director al Muzeului Militar Naţional (1924-1931), director general al Bibliotecii Academiei Române (1931-1940), ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (1941).

A fost unul dintre cei mai de seamă istorici militari români, acordând o atenţie aparte strângerii şi publicării de documente, întreprinzând studii aprofundate asupra evoluţiei tehnicii de luptă şi modalităţilor de desfăşurare a războiului în funcţie de spaţiul geografic şi de organizarea social-politică.

Printre lucrările sale se numără: "Încercări critice asupra războiului din 1653 dintre Matei Basarab şi Vasile Lupu" (1912), "Încercări critice asupra războaielor din anii 1475 şi 1476 dintre Ştefan cel Mare şi turci" (1914), "Evoluţia mijloacelor şi a chipului de făptuire a războiului de la moartea lui Ştefan cel Mare până la a lui Matei Basarab" (5 vol., 1930-1933), "Istoria artei militare a românilor până la mijlocul sec. XVII" (1947) ş.a.

A acordat o atenţie aparte Războiului de Independenţă din 1877-1878, prin lucrări precum: "Partea luată de armata română în Răsboiul din 1877-1878" (1926), "Participarea populaţiei civile la Răsboiul din 1977-1978" (1941), "Făuritori de seamă ai neatârnării României" (1946). A lăsat şi câteva monografii: "Gh. I. Donici" (1934), "Un uitat. Generalul I. Em. Florescu" (1937), "Familia Rosetti" (2 vol., 1938-1940).

Prin studiul său "Războiul pentru eliberarea Bucovinei şi Basarabiei" (1942), este considerat unul din primii istorici de seamă ai campaniei din Răsărit (1941-1944).

A fost ales membru titular al Academiei Române la 24 mai 1934, repus în drepturi ca membru titular la 3 iulie 1990. Meritele i-au fost recunoscute şi în străinătate, fiind decorat cu "Coroana Italiei" şi Ordinul britanic "Distinguished Service", precum şi cu Legiunea de Onoare şi Crucea de Război, conferite de guvernul francez.

Generalul Radu R. Rosetti a murit la 2 iunie 1949, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: bjbacau.ro