Ziua internaţională a copiilor dispăruţi este marcată din 1983, anual, la data de 25 mai. Marcarea acestei zile internaţionale urmăreşte aducerea în prim-plan a tragediei copiilor răpiţi, stoparea cazurile de dispariţii voluntare în rândul copiilor, informarea părinţilor în legătură cu măsurile pe care le pot lua pentru a-şi proteja copiii şi de a ne aduce aminte de copiii care nu au fost găsiţi niciodată.

Potrivit unui raport al organizaţiei Missing Children Europe, preluat de organizaţia Salvaţi Copiii la data de 22 mai 2024, fenomenul copiilor dispăruţi este unul alarmant în România. În perioada aprilie 2023-aprilie 2024, au fost înregistrate în ţara noastră 9.902 de sesizări privind minori dispăruţi. Peste jumătate reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale, căminele şcolare sau centrele DGASPC, arată www.salvaticopiii.ro. Dintre aceste sesizări, 424 au rămas active, un număr de 295 privind minori cu vârstele cuprinse între 14 şi 17 ani.

Între 30 aprilie 2022 şi 22 aprilie 2023, au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariţia copiilor, cu 1145 mai mult decât în intervalul anterior.

În Europa, sunt raportaţi aproximativ 250.000 de copii dispăruţi, arată raportul "Cifre şi tendinţe" publicat de Missing Children Europe. În 2023, linia europeană de urgenţă 116 000, dedicată minorilor dispăruţi, a primit 67.345 de apeluri referitoare la 7.274 de cazuri de copii dispăruţi. Peste 60% dintre copiii dispăruţi au fugit sau au fost alungaţi de acasă sau din instituţiile de îngrijire. Aproximativ 18% din cazuri au fost de răpiri de către părinţi şi 6% s-au referit la dispariţia copiilor migranţi.

Conform www.salvaticopiii.ro, prima cauză pentru care copiii fug de acasă o reprezintă problemele din familie, precum diferite forme de violenţă, conflict, abuz şi neglijare. Ignorarea problemelor pe care tinerii cu episoade depresive şi ideaţie suicidară le întâmpină este, de asemenea, o cauză care îi determină pe aceştia să fugă de acasă sau din centrele de plasament. De altă parte, copiii instituţionalizaţi nu beneficiază, de multe ori, de îngrijire corespunzătoare, fapt care explică dorinţa acestora de a le părăsi pentru a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat. Nu în ultimul rând, ''bullyingul'' şi presiunea din partea colegilor de şcoală sunt cauze frecvente ale dispariţiei minorilor.

Potrivit Mihaelei Dinu, psiholog al organizaţiei Salvaţi Copiii România, "sunt esenţiale prevenţia şi sprijinul oferit copiilor în momentele dificile. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenţie sporită din partea familiilor şi a profesioniştilor. Tinerii au identificat momentul întoarcerii ca un pas semnificativ care le influenţează decizia de a fugi din nou sau nu. Părinţii, îngrijitorii şi familiile rămân cei mai importanţi factori pentru prevenire şi sprijin, tinerii având nevoie de comunicare deschisă, ascultare, empatie şi o relaţie bazată pe grijă şi compasiune. Copiii au nevoie de adulţi în care să aibă încredere", se arată la www.salvaţicopiii.ro.

În ziua de 22 mai 2023, Poliţia Română şi Asociaţia "Telefonul Copilului", cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, au lansat o campanie naţională de prevenire a dispariţiei voluntare în rândul minorilor, respectiv a intenţiei copiilor de a fugi de acasă din diverse motive. "Conform datelor organizaţiei noastre, în peste 31,25% dintre sesiunile de consiliere psihologică oferite, copiii au văzut fuga de acasă drept o soluţie pentru rezolvarea problemelor lor, în principal pe fondul dificultăţilor în relaţia copil-părinte (41,3%), al abuzurilor în familie (35,7%), al problemelor sentimentale (15,2%), cel mai mare procent înregistrându-se în rândul fetelor (83,5%)", potrivit lui Cătălinei Surcel, director executiv al Asociaţiei "Telefonul Copilului".

Proiectul reprezintă un demers prin care copiii sunt încurajaţi să ceară ajutor în situaţiile în care se simt singuri şi neînţeleşi, înainte de a lua o decizie cu urmări ireversibile. Totodată, se urmăreşte creşterea nivelului de conştientizare cu privire la fenomenul dispariţiei voluntare a minorilor şi la efectele negative ale acestei forme de dispariţie.

Istoricul Zilei internaţionale a copiilor dispăruţi începe cu anul 1983, atunci când preşedintele SUA, Ronald Reagan, a avut iniţiativa de a declara ziua de 25 mai ca fiind a copiilor dispăruţi. La 25 mai 1979, Etan Patz, un băieţel de şase ani din Manhattan, a dispărut fără urmă. Notorietatea cazului a dus, în SUA, la apariţia unei adevărate mişcări dedicate cazurilor de minori dispăruţi, la modificarea legislaţiei şi îmbunătăţirea metodelor de depistare a copiilor dispăruţi.

Începând cu 2001, ziua dedicată copiilor dispăruţi a devenit internaţională, fiind promovată de Centrul internaţional pentru copiii dispăruţi şi exploataţi (International Centre for Missing & Exploited Children). AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)