Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie (FIFA) a fost fondată la 21 mai 1904, la sediul Uniunii Franceze de Sporturi Atletice (Union Française de Sports Athlétiques) de pe Rue Saint Honore 229 din Paris, potrivit site-ului oficial www.fifa.com.

Nevoia înfiinţării unui singur organism coordonator care să supravegheze şi să stabilească regulile jocului a devenit stringentă la începutul secolului al XX-lea, datorită popularităţii în creştere a meciurilor internaţionale de fotbal.

Reprezentanţii federaţiilor de fotbal prezenţi la prima întrunire au fost Robert Guérin şi André Espir (Franţa, Union des Sociétés Françaises de Sports Athlétiques), Louis Muhlinghaus şi Max Kahn (Belgia, Union Belge des Sociétés de Sports), Ludvig Sylow (Danemarca, Dansk Boldspil Union), Carl Anton Wilhelm Hirschman (Olanda, Nederlandsche Voetbal Bond), Victor E. Schneider (Elveţia, Association Suisse de Football). Sylow a reprezentat şi Suedia (Svenska Bollspells Förbundet), iar Espir a semnat şi în numele Spaniei (Madrid Football Club). În ziua semnării acordului, Deutscher Fussball-Bund (Federaţia germană de fotbal) a trimis o telegramă în care a confirmat că va adera, în principiu, la statutul FIFA, conform site-ului menţionat.

Principiile care au stat la baza primului statut al FIFA au fost: recunoaşterea reciprocă şi exclusivă a forurilor naţionale participante, interdicţia cluburilor de a participa simultan la jocurile mai multor asociaţii naţionale, recunoaşterea de către celelalte asociaţii a suspendării unui sportiv anunţată de forul naţional de care aparţine acesta şi respectarea regulilor de joc ale Football Association Ltd. (Federaţia engleză de fotbal). Fiecare asociaţie naţională avea stipulată o contribuţie anuală de 50 de franci francezi, iar articolul 9 prevedea că FIFA va fi singurul organism care putea organiza o competiţie internaţională, mai notează sursa citată.

Primul congres al FIFA a fost organizat imediat, iar pe 22 mai 1904 a fost ales primul for de conducere: Guérin, în calitate de preşedinte, Schneider şi Hirschman, vicepreşedinţi, iar Muhlinghaus, secretar şi trezorier asistat de către Sylow. Munca acestor pionieri ai fotbalului a fost una grea, deoarece au avut de atras noi membri şi de convins Anglia să se alăture proiectului, contribuţia sa fiind indispensabilă. La 14 aprilie 1905, Comitetul Executiv al Football Association din Anglia s-a afiliat la FIFA, succes datorat baronului Edouard de Laveleye, care a devenit primul membru de onoare al forului internaţional. La al doilea congres al FIFA (10-12 iunie 1905) s-au afiliat Germania, Austria, Italia, Ungaria, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda.

Până în 1909, din FIFA au făcut parte doar asociaţii europene. Prima asociaţie de pe alt continent afiliată a fost cea sud-africană, urmată de către Argentina şi Chile în 1912 şi de Statele Unite ale Americii în 1913.

Deşi activitatea FIFA a fost întreruptă de Primul Război Mondial şi, după aceea, mulţi delegaţi nu au vrut să-i accepte la masa discuţiilor pe cei care le-au fost inamici în conflagraţia mondială, în special pe reprezentanţii britanici. Cu un nou preşedinte ales la 1 martie 1921, Jules Rimet, şi cu 20 de federaţii naţionale membre, FIFA a început să crească. La Turneul Olimpic din 1924 au participat 24 de echipe, excelând cele sud-americane, în special selecţionata Uruguayului, care a câştigat medalia de aur şi şi-a apărat-o cu succes la următorul turneu, din 1928.

Primul turneu de Cupă Mondială organizat de FIFA a început la 18 iulie 1930 pe arena "Estadio Centenario" din Montevideo. Deşi au participat doar patru echipe europene (fapt care a atras nemulţumirea uruguayenilor), turneul a fost un succes. Selecţionata Uruguayului a ales, patru ani mai târziu, să nu-şi apere titlul, datorită slabei participări a europenilor. Finala campionatului din 1934, disputat doar în sistemul de meciuri eliminatorii, a fost câştigată de Italia şi a fost, de asemenea, prima finală transmisă la radio, mai notează sursa citată.

Britanicii s-au reafiliat la FIFA în 1946, datorită talentului diplomatic al lui Jules Rimet. Evenimentul a fost celebrat cu un meci al selecţionatei Marii Britanii împotriva unei echipei de jucători din restul Europei, la Hampden Park, în Glasgow, pe 10 mai 1947, şi a avut o participare de 135.000 de spectatori. Cele 35.000 de lire sterline obţinute în urma meciului au fost puse la dispoziţia FIFA pentru a depăşi dificultăţile cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial. Britanicii au câştigat meciul cu 6-1. Prima Cupă Mondială postbelică a fost organizată în Brazilia, în 1950. În 1954, Jules Rimet se retrage de la conducerea FIFA, devenind primul preşedinte de onoare al forului, mai notează sursa citată.

Preşedinţii FIFA, de-a lungul timpului, au fost: Robert Guerin (Franţa), Daniel Burley Woolfall (Marea Britanie), Cornelis August Wilhelm Hirschman (Ţările de Jos), Jules Rimet (Franţa), Rodolphe Seeldrayers (Belgia), Arthur Drewry (Marea Britanie), Ernst Thommen (Elveţia), Stanley Rous (Marea Britanie), Joao Havelange (Brazilia), Sepp Blatter (Elveţia), Issa Hayatou (Camerun), Gianni Infantino (Italia/Elveţia).

Federaţia Română de Fotbal, fondată în anul 1909 sub numele "Asociaţia Societăţilor Sportive din România", s-a afiliat la FIFA în anul 1930, an în care echipa naţională de fotbal a participat la turneul final din Uruguay, conform lucrării "Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România" (Ed. Aramis, 2002). AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.inside.fifa.com