Încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial a determinat mai multe state europene să găsească modalităţi de cooperare în plan regional pentru a evita declanşarea unui viitor conflict.

La 19 septembrie 1946, liderul britanic Winston Churchill a susţinut, la Zurich, discursul prin care a subliniat nevoia internaţională de găsire a ''unui remediu care să transforme întreaga scenă şi în câţiva ani să facă Europa liberă şi fericită aşa cum este Elveţia''. ''Trebuie să construim un model de Statele Unite ale Europei'', menţiona Winston Churchill, potrivit https://www.coe.int.

În data de 7 mai 1948, Congresul de la Haga a găzduit reuniunea a peste o mie de delegaţi din 20 de state, prilej cu care au hotărât asupra necesităţii construirii unei Europe unită. Au fost adoptate mai multe rezoluţii care vizau instituirea unei Adunări Consultative aleasă de parlamentele naţionale, realizarea unui proiect de cartă europeană a drepturilor omului şi stabilirea unei curţi care să vegheze la punerea în aplicare a deciziilor.

După Congresul de la Haga, ministrul belgian al afacerilor externe Paul Henri Spaak a cerut crearea unei Adunări Europene, cu puteri extinse, compusă din membrii parlamentelor din diferite state şi care să ia deciziile prin votul majorităţii membrilor. În ianuarie 1949, s-a ajuns la un numitor comun în discuţiile dintre participanţi, fiind vorba despre Consiliul Europei care includea o Adunare Consultativă care se reunea în public şi un Comitet de Miniştri, organism decizional care se reunea cu uşile închise.

La 5 mai 1949, la Palatul St. James din Londra, a fost semnat tratatul de constituire a Statutului Consiliului Europei. Zece state au semnat documentul fondator: Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Danemarca, Norvegia şi Suedia.

Consiliul Europei s-a reunit în cadrul primei sesiuni de lucru la Strasbourg, unde a fost ales sediul permanent al organizaţiei, Palatul Europei, clădire realizată după proiectul arhitectului francez Henry Bernard.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale semnată, la Roma, la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, a fost prima cea mai importantă convenţie a Consiliului Europei.

Potrivit prevederilor Statutului organizaţiei, ''scopul Consiliului Europei este de a obţine o mai mare unitate între membrii săi cu scopul de a apăra şi de a realiza idealurile şi principiile care sunt moştenirea sa comună, şi să înlesnească progresul economic şi social.''

În perioada 1949-1970, Grecia, Islanda, Turcia, Germania, Austria, Cipru, Elveţia şi Malta s-au alăturat organizaţiei. De asemenea, în aceşti ani au avut loc mai multe transformări printre care semnarea Cartei Sociale Europene, la 18 octombrie 1961 la Roma, introducerea primei conferinţe ministeriale specializate în 1959.

După căderea Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989, Consiliul Europei a jucat un rol important în procesul comun de democratizare şi aducere laolaltă a tuturor statelor Europei, după adoptarea regulilor democratice. Procesul de democratizare din Centrul şi Estul Europei a facilitat accesul mai multor state la organizaţie: Ungaria (1990); Polonia (1991); Bulgaria (1992); Estonia, Lituania, Slovenia şi România în 1993; Letonia, Republica Moldova, Albania, Ucraina şi Macedonia (1995); Rusia şi Croaţia (1996); Georgia (1999); Armenia şi Azerbaidjan (2001), Bosnia şi Herţegovina (2002), Serbia şi Muntenegru (2003).

Preşedintele francez François Mitterrand a avut iniţiativa organizării primului summit al organizaţiei la 8-9 octombrie 1993 la Viena, reuniune care a confirmat şi a extins politica de extindere a Consiliului Europei. Mecanismul dual dedicat protecţiei drepturilor omului a fost înlocuit la 1 noiembrie 1998 de o singură curte - Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Consiliul Europei este cea mai importantă organizaţie continentală în ce priveşte drepturile omului. Bugetul organizaţiei este finanţat de statele membre, contribuţiile fiind stabilite în funcţie de ponderea populaţiei şi a bunăstării economice. Are sediul la Strasbourg şi regrupează 47 de state, conform volumului ''România şi Consiliul Europei 1993-2008'' (Bucureşti, 2008) şi portalului oficial al Consiliului Europei - https://www.coe.int.

Scopurile Consiliului Europei sunt: apărarea drepturilor omului şi a democraţiei parlamentare şi asigurarea primordialităţii dreptului; încheierea de acorduri la scară continentală pentru armonizarea practicilor sociale şi juridice ale statelor membre; favorizarea conştientizării identităţii europene, fondată pe valori diverse şi care transcend diferenţele culturale; căutarea unor soluţii comune pentru rezolvarea problemelor sociale, celor ce privesc discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, bioetica şi donarea, terorismul, traficul de fiinţe umane, crima organizată şi corupţia, criminalitatea cibernetică, violenţa faţă de copii, dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa şi susţinerea reformelor politice, legislative şi constituţionale.

Comitetul de Miniştri este organul de decizie al Consiliului Europei, fiind format din miniştrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentanţii diplomatici permanenţi - cu rang de ambasadori - ai statelor respective la Strasbourg.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei poate fi considerată cea mai veche adunare parlamentară pluralistă internaţională. Şedinţa inaugurală s-a desfăşurat la 10 august 1949. Adunarea Parlamentară reprezintă unul din cele două organe statutare ale Consiliului Europei şi este alcătuită din deputaţi aleşi în mod democratic.

Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa a fost stabilit în calitate de organ consultativ al Consiliului Europei, înlocuind Conferinţa Puterilor Locale şi Regionale din Europa.

La 25 octombrie 1955, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a hotărât pe baza unei decizii unanime să adopte simbolul organizaţiei, un cerc format din 12 stele aurii, aşezate pe un fond albastru, având formatul unei embleme. Ca urmare a acestei decizii, Comitetul Miniştrilor a adoptat, la 9 decembrie 1955, această emblemă, drept drapelul Consiliului Europei. Steagul a fost arborat în mod solemn la 13 decembrie 1955, la Paris.

Până în prezent, sub egida Consiliului Europei au fost adoptate peste 200 de convenţii sau tratate europene, având forţă de lege. Aceste concretizări juridice privesc o problematică variată, de la drepturile omului la lupta împotriva crimei organizate şi de la prevenirea torturii la cooperarea culturală. Pe lângă acestea, nu sunt neglijate nici domenii importante, precum dreptul, sănătatea, media, educaţia şi cultura, sportul. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)