Matematicianul Gheorghe Vrânceanu, creatorul spaţiilor neolonome, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 30 iunie 1900, la Valea Hogei, judeţul Bacău.

A urmat cursurile primare în satul natal, iar pe cele gimnaziale şi liceale la liceul "M. Kogălniceanu" din Vaslui. În 1919 a obţinut o bursă "Adamachi" pentru a studia matematica la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, conform site-ului http://150.uaic.ro/. După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi a continuat să studieze la Göttingen şi Berlin, apoi la Universitatea din Roma, unde şi-a susţinut teza de doctorat (1924). Şi-a continuat specializarea în Statele Unite ale Americii, Elveţia şi Franţa, ca bursier al fundaţiilor "V. Adamachi" şi "Rockefeller", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În 1926 a fost numit conferenţiar de algebră superioară la Universitatea din Iaşi, şi în acelaşi an a creat spaţiile neolonome, conform http://150.uaic.ro/.

A fost profesor la Universitatea din Cernăuţi (1929-1939), profesor de geometrie analitică şi superioară la Facultatea de Ştiinţe (1939-1970), apoi la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a desfăşurat activitatea didactică, ştiinţifică şi publicistică până la sfârşitul vieţii. Este autorul, între altele, al lucrărilor "Curs de geometrie analitică şi proiectivă" (2 vol., 1943-1945), "Lecons de géometrie différentielle" (2 vol., 1947, 1962), "Lecţii de geometrie diferenţială" (2 vol., 1951-1952).

Matematicianul Gheorghe Vrânceanu este considerat creatorul şcolii moderne române de geometrie diferenţială, ocupându-se, printre altele, de interpretarea geometrică a sistemelor mecanice neolonome, care l-a condus la introducerea spaţiilor neolonome, numite astăzi "Spaţii Vrânceanu". În afara diferitelor domenii ale geometriei diferenţiale, s-a ocupat de teoria suprafeţelor şi de unele aspecte matematice ale teoriei relativităţii.

A publicat peste 200 de studii ştiinţifice cuprinse în cele patru volume "Opera matematică", publicate de Editura Academiei Române, numeroase monografii şi cursuri universitare fundamentale de geometrie diferenţială, unele traduse în franceză, germană, rusă.

A fost membru al Academiei "Peloritana dei Pericolanti" din Messina, al Academiei Regale din Liege, al societăţilor de matematică din Franţa şi SUA, şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bologna (1967) şi Iaşi (1970).

La 1 iunie 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, apoi, la 2 iulie 1955, a devenit membru titular al acestui înalt for de ştiinţă şi cultură. A fost şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Matematice a Academiei Române (1965-1979).

A murit la 27 aprilie 1979, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.mathshistory.st-andrews.ac.uk