Ziua veteranilor de război este marcată anual, la 29 aprilie, în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.

Această zi a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/10.10.2007, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007. Data aleasă este cea la care, în anul 1902, regele Carol I a promulgat, la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă (1877-1878), Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de ''veteran de război'', în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostaşilor care au luptat în acest război.

În Războiul de Independenţă (1877-1878) au murit 10.000 de ostaşi din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operaţii, potrivit site-ului oficial al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, www.veterani-ww2.ro.

În Primul Război Mondial, pentru eliberarea şi reîntregirea naţională, a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, respectiv peste 880.000 de militari, şi s-au jertfit peste 410.000 de soldaţi (peste 335.000 de morţi şi dispăruţi şi peste 75.000 de invalizi). Ulterior, în cel de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi, din care circa 92.000 de militari decedaţi, potrivit informaţiilor prezentate în albumul "100 de ani de viaţă, 100 de ani de istorie", publicat cu prilejul Centenarului Marii Uniri, pe site-ul www.mapn.ro. La data publicării acestui volum, în 2018, mai erau în viaţă aproximativ 8.300 de veterani de război, circa 250 de văduve de război şi în jur de 63.000 de văduve de veterani de război.

În semn de recunoaştere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă, veteranilor li s-au asigurat mijloace pentru un trai decent şi diferite înlesniri. Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 prevedea, la articolul 2, că: "Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se vor pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare".

După Primul Război Mondial au fost adoptate diferite legi, prin care participanţii la campanii şi urmaşii lor au primit diferite drepturi şi avantaje reparatorii. Astfel, prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanţii la Primul Război Mondial care au fost decoraţi cu Medalia "Virtutea Militară" de război clasa I, au primit o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, li s-au creat condiţii speciale de pensionare, potrivit volumului "Calendarul Tradiţiilor Militare" (2010). În 1927, prin Decretul - lege nr. 1402 din 15 mai, ofiţerilor activi şi de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial şi care fuseseră decoraţi cu Ordinul "Mihai Viteazul", li s-au acordat loturi de teren sau loturi de casă, precum şi anumite gratuităţi. Şi în anii următori, veteranii de război au primit o serie de drepturi şi avantaje, printr-o serie de acte normative, precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1948, aceste drepturi şi avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.

Foto: (c)  ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO 

Drepturile veteranilor de război sunt garantate, în prezent, de Legea nr. 49/1991 şi de Legea nr. 44/1994, modificată şi completată prin Legea 303/2007 sau Ordonanţa de Urgenţă nr. 47 din 9 iunie 2021 pentru completarea art. 1 din Legea nr. 49/1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război. Ele sunt reprezentate de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, membră a Federaţiei Mondiale a Vechilor Combatanţi, cu sediul la Paris. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă; editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)