Stilul interpretativ specific operei italiene a fost înscris, în anul 2023, pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, potrivit paginii de internet a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), https://ich.unesco.org.

Includerea în patrimoniul UNESCO a stilului interpretativ al operei italiene reprezintă o prestigioasă recompensă pentru această artă cu o vechime de patru secole şi care combină drama istorică şi muzica, arată agenţia Reuters.

Opera italiană s-a dezvoltat la sfârşitul anilor 1500 şi începutul anilor 1600 în Florenţa, la curtea familiei de Medici. Ea presupune de obicei o intrigă complexă, scenografie elaborată şi virtuozitate interpretativă.

Ministrul italian al Culturii, Gennaro Sangiuliano, a salutat decizia UNESCO cu câteva ore înainte ca aceasta să fie oficializată. ''Este ceva istoric... o mare recunoaştere a operei 'belcanto' ('interpretare frumoasă') în lista patrimoniului imaterial UNESCO şi trebuie să fim mândri de acest lucru'', a declarat oficialul pentru postul public de radio RAI.

Stilul italian de interpretare a operei este un mod controlat fiziologic de a cânta, care sporeşte puterea de purtare a vocii în spaţii acustice, cum ar fi sălile, amfiteatrele, arene şi biserici. Realizat de oameni de toate genurile, este asociat cu expresii faciale şi gesturi corporale specifice şi implică o combinaţie de muzică, dramă, actorie şi punere în scenă.

Cântăreţii sunt identificaţi prin gama vocală şi împărţiţi în mai multe registre (tenor, bariton, bas, soprană, mezzo-soprano şi alto). Cunoştinţele şi aptitudinile legate de cântul de operă italian sunt transmise oral între un maestru şi elev, prin exerciţii vocale şi introducerea treptată a diferitelor repertorii şi stiluri muzicale.

Spectacolele în recitaluri, şcoli de canto şi ateliere contribuie, de asemenea, la transmiterea practicii cântului de operă, precum şi la educaţia formală în conservatoare şi academii. În plus, deschiderea unui sezon de operă coincide adesea cu festivităţile şi ceremoniile locale. Practica promovează coeziunea colectivă şi memoria socio-culturală şi este strâns legată de alte elemente culturale, cum ar fi poezia. De asemenea, depinde de alte profesii, cum ar fi designul de scenă şi lumini, crearea costumelor, scenografia şi machiajul. Mijloc de exprimare liberă şi dialog inter-generaţional, valoarea sa culturală este recunoscută la nivel naţional şi internaţional.

Operă (din limba italiană, "opera in musica", "lucrare muzicală") este un termen desemnând, din anul 1597, un gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acţiune se desfăşoară total sau predominant utilizând muzică şi cântat. Mai târziu, va fi denumită la fel şi clădirea operei (locul unde se interpretează sau instituţia producătoare) cât şi ansamblul teatral care o interpretează.

Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mişcarea scenică şi interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreţii operei trebuie să posede în primul rând calităţi vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.

Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calităţile vocale primordiale ale interpreţilor se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentişti de acompaniament a cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, sau a unui ansamblu cameral, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, şi în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include şi ample scene de balet.

Opera s-a detaşat ca gen muzical şi teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice şi intelectuale ale amplei şi puternic influentei mişcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament şi perfecţiune în secolele ulterioare, al XVIII-lea şi al XIX-lea, reverberând puternic până în secolul al XX-lea, fiind generată şi perpetuată mai ales de compozitorii austrieci, germani şi, mai ales, italieni. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: ich.unesco.org