Ortodoxe
Sf. Ier. Teotim, episcopul Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina

Greco-catolice
Sf. cuv. Teodor Trihina; Sf. Teotim al Tomisului

Romano-catolice
Ss. Anicet, pp.; Marcian, călug.


Sfântul Teotim, episcop al Tomisului, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 aprilie.

Episcopul Teotim, de neam daco-roman, din Dacia-Pontică, este considerat cel dintâi dascăl şi părinte duhovnicesc al sfinţilor Ioan Cassian şi Gherman, cu care era contemporan, format în tinereţe în aceeaşi mănăstire din "hotarele Cassienilor şi ale peşterilor".

Sfântul Teotim a urcat în scaunul eparhiei Tomisului în jurul anilor 385-390. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim, în lucrarea sa "De viris illustribus" - "Despre bărbaţi iluştri", despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit.

Fericitul Ieronim spune despre Sfântul Ierarh Teotim că "a scris scurte tratate (cărţi) sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe", ceea ce arată vasta sa cultură în retorică şi filosofia antică, greacă şi latină. Fragmente din scrierile sale, păstrate în lucrarea Sfântului Ioan Damaschin, "Paralele sfinte", arată că "a scris omilii la unele texte Evanghelice". Istoricul Sozomen scrie despre el că era "scit" de neam, că "traiul îi era modest" şi că era un taumaturg (vindecător de boli).

Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim este considerat "creatorul Filocaliei româneşti", vorbind frumos despre liniştea minţii şi a inimii.

Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea, renumite prin asceză şi isihie (linişte), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii "călugări sciţi".

Sfântul Teotim "Scitul" era binecunoscut împăratului Arcadie (împărat al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408) şi mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur. În anul 399, marele părinte al Bisericii şi patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, i-a trimis episcopului Teotim călugări misionari "pentru nomazii sciţi de la Istru".

A trecut în veşnicie la sfârşitul primului deceniu al secolului al V-lea. A fost trecut în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă pentru viaţa sa curată, pentru opera sa misionară şi pentru credinţa sa dreaptă în mărturisirea Lui Hristos.

* Sfântul Cuvios Teodor, numit "Trihina", adică "Părosul", a fost născut şi crescut în Constantinopol, fiu de părinţi bogaţi.

Lăsându-şi părinţii şi bogăţia, pentru slava lui Dumnezeu, s-a dus într-o mănăstire pustnicească şi s-a făcut monah. Şi avea o viaţă atât de aspră şi atât şi-a slăbit trupul, încât la faţă era asemenea unui mort, pentru că în toate nopţile se lupta cu gerul, stând la rugăciune, neacoperindu-şi capul niciodată.

Purta numai o haină aspră de păr, de aceea s-a numit "păros".

Sfântul Teodor a luat de la Dumnezeu putere asupra diavolilor şi, făcând multe minuni, s-a dus către Domnul. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)