Ortodoxe
Sf. Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfinţit Mc. Pafnutie
(Denia Acatistului Bunei Vestiri)

Greco-catolice
Sf. pr. m. Pafnutie; Sf. cuv. Ioan Paleolavritul. Acatistul Maicii Domnului

Romano-catolice
Sf. Leon al IX-lea, pp.


Sfântul Ioan a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton, nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.

Căci "trecând cu vederea plăcerile lumii deşarte şi mândria, şi înstrăinându-se de patrie, a luat crucea vieţii monahiceşti şi s-a dus în ţară străină, pentru Domnul, Cel ce a fost străin pe pământ, încât de la naşterea Sa şi până la moarte nu avea unde să-Şi plece capul". (Vieţile Sfinţilor)

Lăcaşul Sfântului Hariton era aproape de Ierusalim în pustiul Palestinei şi se numea "Lavra cea veche", deoarece a fost ridicat înaintea altor lavre de ctitorul său.

"Deci, în acea veche lavră a lui Hariton s-a nevoit pustniceşte acest Cuvios Ioan, care, din tinereţe rănindu-se de dumnezeiasca dragoste, s-a lipit de Dumnezeu, după cele scrise: 'Iar mie îmi este bine a mă lipi de Dumnezeul meu' ". (Vieţile Sfinţilor)

Fiind râvnitor împlinirii rânduielilor monastice, Sfântul Ioan a fost hirotonit preot şi a vieţuit cu pace în acea lavră până la sfârşitul vieţii.

Lavra cea Veche ridicată de Sfântul Hariton a fost la început o peşteră de tâlhari, în care Sfântul Hariton a fost legat de răufăcători. S-a dezlegat prin minune, pentru că tâlharii aceia au murit deodată, bând vin otrăvit de veninul unui şarpe. După ce s-a dezlegat, a găsit în peşteră mult aur şi a construit mai întâi o biserică în aceeaşi peşteră şi a adunat fraţii, iar după aceea a zidit mănăstirea deasupra peşterii.

Pentru faptul că Sfântul Ioan a vieţuit în acea peşteră veche, slujind în biserică, a fost numit şi "al peşterii celei vechi". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă )