Ortodoxe
Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului; Sf. Ier. Martin Mărturisitorul, episcopul Romei; Sf. Mc. Tomaida
Duminica a 4-a din Post

Greco-catolice
Duminica 4 din Post. Sf. ap. Aristarh, Pud şi Trofim, din cei 70

Romano-catolice
Duminica a 3-a a Paştelui
Ss. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.


Sfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ţinutul Bistriţei Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru.

Părinţii săi, preotul Eftimie şi prezbitera Ana, s-au îngrijit să-i dea o educaţie aleasă. A intrat ca frate la Mănăstirea Neamţ, unde a fost hirotonit preot şi ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obştea mănăstirii l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamţ, nu a stat decât până în primăvara anului 1704.

Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj la Lavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova şi retras în loc de linişte în apropierea Mănăstirii Neamţ după ce a refuzat să-şi reia egumenia, la 18 decembrie 1706, Sfântul Pahomie a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 şi a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun.

În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune şi osteneli cărturăreşti până la sfârşitul vieţii. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724.

Canonizarea Sfântului Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 14-15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paşti, în biserica parohială "Sfânta Treime" din localitatea Gledin, comuna Monor, judeţul Bistriţa - Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

* Sfântul Martin Mărturisitorul, ales în scaunul episcopal al Romei în anul 649, s-a aflat în mijlocul evenimentelor cauzate de erezia monotelită.

Cu un an înaintea întronizării sale a fost emis un edict dogmatic numit "Typos", promovat de împăratul Constans al II-lea (641-668), prin care se încerca un compromis între dogma ortodoxă şi erezia monofizită, determinând astfel erezia monotelită (conform căreia în Iisus Hristos nu a existat decât o voinţă, cea divină).

Sfântul Martin a convocat un sinod în Palatul Lateran din Roma, prin care a condamnat atât edictul în cauză cât şi monotelismul ca erezie. Pentru acţiunile sale împotriva monotelismului, Sfântul Martin a fost arestat şi a fost ţinut în captivitate un an, după care a fost trimis la Constantinopol, pentru a fi judecat.

A fost condamnat la moarte pentru înaltă trădare, condamnarea i-a fost comutată la exil pe viaţă, în insula Cherson, unde Sfântul Martin a murit după doi ani. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://doxologia.ro). AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)