Romancier, eseist, autor dramatic şi om politic, Maurice Druon, născut la Paris la 23 aprilie 1918, a fost marcat de o solidă ereditate literară, fiind strănepotul poetului Charles Cros şi nepotul jurnalistului şi romancierului Joseph Kessel, membru al Academiei Franceze.

Şi-a petrecut copilăria în Normandia. A studiat la Liceul Michelet. A început să publice, la vârsta de optsprezece ani, în reviste şi ziare literare. A studiat la Şcoala de Ştiinţe Politice (1937-1939).

A fost elev la Şcoala din Saumur (1940), şi apoi ofiţer de cavalerie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Rămas, după demobilizare, în zona neocupată a Franţei în timpul ocupaţiei naziste, a participat la Rezistenţă, potrivit www.academie-francaise.fr. A evadat din Franţa în 1942, şi a traversat clandestin Spania şi Portugalia, pentru a se alătura Forţelor Franceze Libere, ale generalului De Gaulle, la Londra.

În 1943, Maurice Druon a scris împreună cu unchiul său, celebrul scriitor Joseph Kessel, cuvintele pentru "Chant des Partisans" ("Cântecul partizanilor"), devenit imn al Rezistenţei. Maurice a fost ordonanţa generalului d'Astier de La Vigerie, apoi ataşat al postului "Honneur et Patrie" şi al comisarului pentru afaceri interne. În această perioadă, îi este pusă în scenă piesa "Megaree", şi scris şi primul eseu, "Lettres d'un Européen", fiind, prin ideile pe care le expune, unul dintre premergătorii conceptului de Uniune Europeană.

A devenit corespondent de război pe lângă forţele aliate până la încheierea luptelor celui de-Al Doilea Război Mondial.

Începând cu 1946, s-a consacrat literaturii fără a neglija total politica, apărându-i primul volum "La derniere brigade". A fost recompensat, în 1948, cu premiul "Goncourt" pentru romanul "Les grandes Familles" ("Marile familii"), care reprezintă prima parte a trilogiei "La Fin des hommes" ("Sfârşitul oamenilor", 1948-1951), urmată de partea a doua "La Chute des corps" ("Căderea corpurilor") şi partea a treia "Rendez-vous aux Enfers" ("Întâlnire în Infern").

În 1953, la Comedia Franceză i s-a reprezentat comedia într-un act "Un voyageur". Între 1954-960 i-a apărut romanul "La Volupté d'etre", care a fost adaptat pentru scenă sub titlu "La Contesa". În 1956 a apărut nuvela "L'Hotel de Mondez".

Reluând maniera scriitorului Al. Dumas, concepe un ciclu de istorie romanţată intitulat "Les Rois maudits" ("Regii blestemaţi", 1955-1977, şapte volume). Între timp a scris nuvele, povestirea pentru copii "Tistou les pouces verts". A scris o foarte reuşită biografie a lui Alexandru cel Mare, "Alexandre le Grand. Le Roman d'un dieu." (1958). A publicat un roman mitologic format din două părţi, intitulat "Les Mémoires de Zeus" ("Memoriile lui Zeus", 1963-1967). A scris mai multe eseuri, piese de teatru şi memorii. Între volumele care au mai apărut, se numără: "Réformer la démocratie" (1982), "Culture et l'Etat" (1985), şi "Lettre aux Français sur leur langue et leur âme" (1994), "Circonstances politiques" (1998), "Ordonnances pour un État malade" (2002).

A primit premiul "Prince Pierre de Monaco" pentru toată opera, la care s-au adăugat, în 1998, premiul "Saint-Simon" şi în 2000 premiul "Agrippa d'Aubigné".

Din 1985, a ocupat postul de secretar al Academiei Franceze, acţionând pentru dezvoltarea francofoniei. A fost membru al mai multor academii, printre care şi al Academiei Române din 1996. A primit mai multe distincţii, precum: Marea Cruce a Legiunii de Onoare, Comandant al Artelor şi Literelor, Cavaler Comandant al Imperiului Britanic (KBE), Marele Ofiţer de Merit al Ordinului Suveran al Maltei, Literary Award din partea Foundation of Prince Pierre de Monaco, pentru întreaga operă.

În 1966, la 48 de ani, a fost ales membru al Academiei Franceze şi sectar perpetuu (1986-1999, când a demisionat şi devenit onorific). A fost ministru cu probleme culturale (1973-1974), apoi deputat de Paris (1978-1981), deputat în Adunarea Comunităţii Europene (1979-1980).

Romancier, eseist, autor dramatic şi om politic, Maurice Druon este autorul uneia dintre cele mai lucide fresce ale burgheziei moderne. Deşi romanele sale sunt străbătute de multe ori de o notă de melos, acţiunea e susţinută, iar autorul apare un foarte inteligent observator al faptelor. A murit la 14 aprilie 2009, la Paris. (alte surse: "Istoria literaturii franceze", Sorina Bercescu, Bucureşti, 1970; "Membrii Academiei Române", Dorina N. Rusu, Bucureşti, 2003) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Maurice Druon /Facebook