Podul-tunel Chesapeake Bay traversează golful omonim din statul american Virginia, făcând legătura între oraşul Virginia Beach şi Peninsula Delmarva, conform cbbt.com. Considerat o capodoperă a ingineriei, este unul dintre cele mai lungi poduri din lume şi unul dintre cele 14 poduri-tunel de pe mapamond.

Zona din jurul Golfului Chesapeake a fost colonizată, de către englezi, în prima jumătate a anilor 1600. Timp de aproape 350 de ani, traversarea golfului s-a realizat cu ambarcaţiuni şi feriboturi operate de întreprinzători particulari.

Începând cu anii 1930 şi până în 1954, transportul dintre Coasta de Est a Virginiei şi Comitatul Princess Anne, astăzi parte a oraşului Virginia Beach, a fost asigurat de Virginia Ferry Corporation, o companie privată de servicii publice. Deşi dotată cu o flotă modernă şi numeroasă, compania nu a putut face faţă numărului în creştere de pasageri, traversarea golfului devenind anevoioasă şi, deseori, înregistrând întârzieri din cauza traficului intens şi condiţiilor meteorologice.

În 1954, Adunarea Generală a Statului Virginia a creat o subdiviziune politică numită Chesapeake Bay Ferry District, coordonată de Comisia Chesapeake Bay Ferry. Doi ani mai târziu, Comisia a fost autorizată să realizeze un studiu de fezabilitate în vederea realizării unei rute fixe. Firma de inginerie Sverdrup & Parcel a propus un pod-tunel asemănător celui denumit Hampton Roads, în construcţie la acea vreme, inaugurat în noiembrie 1957.

Finanţarea podului-tunel Chesapeake Bay a fost realizată prin vânzarea de către Comisia Chesapeake Bay Ferry a unor obligaţiuni de 200 de milioane de dolari către investitori privaţi, fără a fi folosite fonduri locale, statale sau federale, precizează cbbt.com.

Contractele de construcţie au fost acordate unui consorţiu format din Tidewater Construction Corporation şi Merritt-Chapman & Scott Corporation. Parte din structura de oţel a capătului nordic al podului a fost realizată de American Bridge Division în colaborare cu Corporaţia United States Steel.

 

Lucrările au demarat în luna octombrie 1960, după pregătiri ce au durat şase luni. În martie 1962, o bună parte a progreselor realizate au fost spulberate de Furtuna Ash Wednesday, rămasă în istorie ca una dintre cele mai destructive furtuni care au afectat statele Atlanticului mijlociu.

Podul-tunel Chesapeake Bay a fost inaugurat la 15 aprilie 1964, în prezenţa afaceristului Lucius Kellam Jr., primul preşedinte al Comisiei Chesapeake Bay Ferry. În 1987, construcţia a fost denumită oficial Lucius J. Kellam Jr. Bridge-Tunnel.

În 1999, au fost adăugate noi estacade cu două benzi, pentru decongestionarea traficului şi un plus de siguranţă şi stabilitate. În 2017, a fost început un proiect care să lărgească unul dintre tuneluri, denumit Thimble Shoal Channel.

Lungimea totală a podului-tunel Chesapeake Bay este de 28,3 km şi poate fi parcursă în aproximativ 25 de minute. În lipsa podului, cel mai scurt drum pe uscat pentru a ajunge din Virginia Beach în Delmarva măsoară 153 de km. Distanţa totală între cele două staţii de colectare a taxei de acces pe pod este de 37 km. La capătul nordic, podul are o înălţime de 22,9 m deasupra apei, iar la cel opus, Fisherman Inlet, de 12,2 m.

Cele două tuneluri au, fiecare, lungimea de 1,6 km. Pentru realizarea lor, au fost create patru insule artificiale, fiecare cu o suprafaţă de aproape 2 hectare.

Podul-tunel Chesapeake Bay este inclus în autostrada U.S. Route 13, ce leagă Interstate 95, Carolina de Nord cu US 1, în Pennsylvania.

Tot în Golful Chesapeake se află podul Chesapeake Bay, a cărui denumire oficială este Gov. William Preston Lane Jr. Memorial Bridge şi care a fost inaugurat în 1952.

Primul pod-tunel construit în istorie a fost Hampton Roads, aflat, de asemenea, în Virginia. Inaugurat în 1957, are lungimea de 5,6 km. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Chesapeake Bay Bridge-Tunnel /Facebook