Ion Minulescu, poet, prozator şi dramaturg, s-a născut la 6 ianuarie 1881 în Bucureşti. A copilărit la Slatina, iar cursurile primare şi gimnaziale le-a urmat la Piteşti, potrivit lucrării "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).

În 1897, i-au apărut primele poezii în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub pseudonimul I.M. Nirvan, a publicat în "Foaia pentru toţi".

Ion Minulescu a fost admis la Facultatea de Drept din Bucureşti, însă după doar un semestru, a plecat la Paris, în 1900. Aici a devenit fascinat de literatura simbolistă.

Foto: (c)  ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO 

Întors în ţară, pe la începutul anului 1905, a publicat versuri şi fragmente de proză ("Din jurnalul unui pribeag") în revista "Viaţa nouă" a lui Ovid Densuşianu. Din 1907, a frecventat "sîmbetele literare" organizate de M. Dragomirescu şi a colaborat la "Convorbiri critice", fiind remarcat de I.L. Caragiale, conform lucrării "Dicţionarul scriitorilor români" (Ed. Albatros, 2001).

Debutul editorial a avut loc în 1908, cu "Romanţe pentru mai târziu". În acelaşi an, a debutat şi ca prozator, cu povestirea "Casa cu geamurile portocalii". În 1912, Ion Minulescu a scos, pentru scurt timp, revista "Insula". Anul 1913 a marcat apariţia celui de-al doilea volum de versuri, "La vorbă cu mine însumi".

În anul următor, s-a căsătorit cu Claudia Millan, cu care a avut o fiică.

Sursa foto: Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”/Facebook 

Ca dramaturg, Minulescu şi-a făcut debutul în 1921, când pe scena Teatrului Naţional au fost reprezentate "Pleacă berzele" şi comedia într-un act "Lulu Popescu". În 1924, i-a apărut romanul "Roşu, galben şi albastru", unul din marile succese literare ale vremii. În 1922 a devenit director general al artelor în Ministerul Artelor şi Cultelor, funcţie pe care a deţinut-o până în 1940. În 1926, a fost numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Comemorarea a 60 de ani de la moartea poetului Ion Minulescu.

Foto: (c)  ANGELO BREZOIANU/Arhiva istorică AGERPRES 

A reapărut pe scena poeziei, în 1927, cu volumul "Spovedanii", inclus ulterior în "Strofe pentru toată lumea" (1930). Un an mai târziu, a publicat romanul autobiografic "Corigent la limba română", câştigând totodată şi Premiul Naţional pentru poezie. Două romane ale sale au fost publicate în 1933, "3 şi cu Rezeda 4" şi "Cetiţi-le noaptea". În 1936, a publicat volumul "Nu sunt ce par a fi".

Ion Minulescu a fost unul dintre marii gazetari ai anilor 1910-1940. A publicat, împreună cu Liviu Rebreanu, între 1921-1922, săptămânalul ilustrat "Cetiţi-mă!". A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la "Viitorul", cât mai ales în rubrica zilnică la "Românul" (1914) şi în articolele din ziarul de război "România" (1917-1918).

La 11 aprilie 1944, Ion Minulescu s-a stins din viaţă în Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editr online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Conferinţa 'Plimbare prin Cotroceniul cultural' susţinută de scriitorul Barbu Cioculescu în seria conferinţelor 'Patrimoniu', la sediul Muzeului Memorial 'Ion Minulescu - Claudia Millian'