Ortodoxe
Sf. Mc. Teodul şi Agatopod; Sf. Mc. Victorin şi cei împreună cu el

Greco-catolice
Sf. m. Claudiu, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor şi Serapion

Romano-catolice
Ss. Vincenţiu Ferrer, pr.; Irina, m.


Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 5 aprilie.

Aceşti doi sfinţi mucenici au trăit în vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Agatopod era diacon în Biserica din Tesalonic, iar Teodul avea slujba de citeţ.

În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor cei doi clerici au fost aduşi la judecată înaintea guvernatorului cetăţii, Faustin. Nu şi-au lepădat credinţa nici în urma ameninţărilor nici a cuvintelor amăgitoare şi au fost aruncaţi în temniţă la un loc cu răufăcătorii.

Chemându-l deoparte pe tânărul Teodul, Faustin îi zicea: " 'Au nu este mai bună viaţa cea cinstită, decât moartea cea cumplită?' Sfântul Teodul a răspuns: 'Cu adevărat şi eu am cunoscut aceasta, că mai bună este viaţa decât moartea, şi mi-am pus în minte să trec cu vederea această viaţă muritoare de puţine zile pe pământ, ca să mă fac părtaş vieţii celei fără de moarte şi bunătăţilor cereşti celor veşnice. Drept aceea, munceşte-mă cu focul şi cu bătăile şi vei cunoaşte că trupul care se munceşte este stricăcios şi pieritor, iar sufletul cel înţelegător fiind nestricăcios, prin munci despărţindu-se mai degrabă de trup, mai mult se va veseli în viaţa cea fără de sfârşit' ". (Vieţile Sfinţilor)

L-a întrebat ighemonul: "Spune-mi, te rog, cine este mijlocitorul acestui mare bine, pentru a cărui dragoste ţi-ai ales bătăile şi moartea, a le trece cu vederea astăzi de voie".

Sfântul Teodul a răspuns: "Dumnezeu, Cel ce a încuiat toate cu legile cele fireşti, şi Fiul Său, Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui, cu a Cărui Cruce însemnându-mă din pruncie, până la sfârşitul vieţii mele nu mă voi părăsi de însemnarea Lui; ci, mai degrabă prin muncile tale mă voi despărţi de trup, decât de Crucea lui Hristos; pentru că sunt slugă credincioasă a Stăpânului meu şi nu mă înfricoşez nici de foc, nici de uneltele de muncă". (Vieţile Sfinţilor)

Din închisoare au fost scoşi de mai multe ori la judecată de autorităţi, timp în care Sfinţii Mucenici şi-au mărturisit credinţa.

La a treia cercetare, sfinţii n-au mai răspuns nimic, decât: "Suntem creştini şi anume pentru numele lui Hristos, toate voim a le pătimi".

"Atunci ighemonul, cu faţa mâhnită, a hotărât asupra lor munci de moarte: 'Teodul şi Agatopod, care n-au voit să aducă jertfă idolilor, să se arunce în mare!' Şi, luându-i ostaşii, i-au dus la mare şi, legându-le mâinile înapoi şi pietre grele la grumaji, i-au pus în corabie. Într-acel ceas s-a adunat o mulţime de prieteni, de vecini şi necunoscuţi, dintre care unii se tânguiau pentru un sfârşit ca acela, iar alţii cu laude fericeau pe vitejii ostaşi ai lui Hristos, că au sfărâmat capul vrăjmaşului şi mor cu osârdie pentru dreapta credinţă". (Vieţile Sfinţilor)

Mai marelui cetăţii i s-a făcut însă milă de ei şi a trimis în urma lor un bărbat vestit, Fulvie, "sfătuindu-i ca numai tămâie să aducă idolilor şi vor scăpa de la moarte, iar ei nu încetau a chema pe Iisus Hristos şi de idolii cei necuraţi lepădându-se". (Vieţile Sfinţilor)

După multă sfătuire şi îndemnare, pentru că aceşti doi sfinţi bărbaţi nu se plecau la sfatul celor puternici ai timpului, au început mai întâi pe Sfântul Agatopod a-l arunca în mare. Iar el, căutând la cer, a strigat cu glas mare: "Cu acest al doilea botez se spală toate greşalele noastre şi mergem la Iisus Hristos curaţi!" Zicând sfântul aşa, l-au aruncat în mare, iar după dânsul şi pe Sfântul Teodul.

Sfinţii mucenici Teodul şi Agatopod şi-au sfârşit nevoinţa, fiind aruncaţi în mare cu pietre grele legate de grumaz. Iar marea, primind trupurile sfinţilor, în acelaşi ceas le-a scos cu valurile la uscat, dezlegate de legături şi de pietre, fiind foarte luminate. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)