La 27 martie 2024 se împlinesc 135 de ani de la înfiinţarea primei agenţii de presă "românească, naţională şi autonomă", având titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română - "Agence Telegraphique de Roumanie" - "Roumagence". De-a lungul timpului a trecut prin numeroase schimbări, ce au presupus şi alte denumiri. Până în 1917, a purtat numele de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română, apoi din 1921 şi până în 1949, a fost Agenţia Telegrafică Română "Orient-Radio" - RADOR. Timp de 40 de ani, până în 1989 s-a numit Agenţia Română de Presă "Agerpres". Între 1990-2008 a fost Agenţia Naţională de Presă ROMPRES şi, apoi, din 2008, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.

Izbucnirea războiului ruso-turc (1877-1878), în care România şi-a proclamat independenţa, a arătat că în regiune nu exista un birou care să transmită eficient, în străinătate, informaţii despre evenimentele în desfăşurare. În aceste condiţii, la 13/25 ianuarie 1877 a fost semnată o convenţie între Agenţia franceză de presă "Havas" şi Ministerul Afacerilor Străine (ministrul Nicolae Ionescu, în guvernul condus de Ion C. Brătianu), în vederea trimiterii unui corespondent la Bucureşti. Potrivit contractului semnat, în schimbul unui serviciu de ştiri din străinătate difuzat de Havas la Bucureşti, Ministerul român de Externe putea să transmită pe canalele agenţiei, ştiri politice şi economice oficiale. Totodată, Havas trebuia să distribuie demnitarilor de la Bucureşti, la domiciliul lor oficial, ştiri care să prezinte "fie un interes general, fie unul special pentru România" iar aceştia se obligau să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite. De-a lungul timpului, au apărut nemulţumiri de ambele părţi. Pe de o parte corespondentul Havas reproşa Ministerului de Externe că poşta română nu păstrează secretul telegramelor, de cealaltă parte, majoritatea ziarelor bucureştene se plângea de conţinutul părtinitor al informaţiilor Havas, potrivit lucrării "Un secol de agenţii de presă româneşti 1889-1989" (Florica Vrânceanu, Editura Paralela 45, 2000).

În aceste condiţii, negocieri au fost demarate de oficiali ai Ministerului de Externe, în vederea înfiinţării unei agenţii naţionale autonome de ştiri. La 24 ianuarie/5 februarie 1889, ministrul de Externe Petre P. Carp (guvernul Theodor Rosetti) a cerut "Direcţiunii Generale a Telegrafelor şi Poştelor", din subordinea Ministerului de Interne, să ofere o "odae mare în casele ce le ocupă". În aceeaşi zi, directorul general al telegrafelor şi poştelor a răspuns că a luat măsurile cuvenite pentru ca de la 1/13 aprilie "să se pună la dispoziţiunea noii agenţii telegrafice române ce este în ajun a se înfiinţa o odaie în localul actual al Direcţiunii generale a telegrafelor şi poştelor".

În aceste împrejurări, la 15/27 martie 1889, a fost înfiinţată prima agenţie de presă "românească, naţională şi autonomă", având titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română - "Agence Telegraphique de Roumanie" - "Roumagence". Documentele oficiale, care au stat la baza înfiinţării primei agenţii naţionale de presă, datează din zilele de 15/27 şi 16/28 martie 1889, ambele conţinând în mare aceleaşi înscrisuri şi poartă semnăturile ministrului român de Externe, Petre P. Carp, şi a directorului şi proprietarului "Politische Correspondenz", Erich Schaffer. Filogerman, Petre P. Carp dorea ca agenţia românească să beneficieze de susţinerea unei agenţii, în special a celei austriece Correspondenz Bureau, dar şi a Agenţiei engleze Reuters, în încercarea de a sparge monopolul agenţiei franceze Havas. În contract se stipula de la început că Agenţia Telegrafică a României va fi autonomă. Cu sediul la Bucureşti, Agenţia condusă de o persoană aleasă de guvernul României, urma să transmită zilnic prin telegraf, celorlalte agenţii indicate de directorul vienez, ştiri privind România, iar de la Viena să se difuzeze în Bucureşti "un serviciu exact şi rapid al tuturor ştirilor de interes general sau special pentru România astfel încât Agenţia Română să asigure autorităţilor şi publicului abonat din Bucureşti un serviciu regulat şi complet de ştiri", se arată în lucrarea citată mai sus.

Document care atestă înfiinţarea primei agenţii române de presă (15/27 martie 1889).

Foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO 

Agenţia Telegrafică a României şi-a început activitatea la 30 martie/11 aprilie 1889, fapt atestat prin scrisoarea sosită pe adresa ministrului de externe, la 31 martie/12 aprilie 1889, cu antetul "Agence Roumaine - Correspondence telegraphique" şi semnată de primul său director, M. Brăneanu, prin care acesta îi cerea să intervină pentru ca Direcţia telegrafelor să deschidă un credit pentru telegramele pe care Agenţia Română le transmitea străinătăţii şi menţiona: "Ieri am expediat prima telegramă". De organizarea agenţiei române s-a ocupat "consilierul imperial" Adolphe Spira, venit special de la Viena, la cererea guvernului român. Sediul Agenţiei se afla în localul Direcţiunii generale a telegrafelor şi poştelor, aflat pe strada Doamnei. Odată cu inaugurarea Palatului Poştelor şi Telegrafului de pe Calea Victoriei în 1900, agenţia şi-a mutat sediul aici. În 1904, la conducerea Agenţiei s-a aflat Alexandru Lahovary, fost ministru de Externe.

În condiţiile ofensivei germane, odată cu evacuarea guvernului României la Iaşi, la sfârşitul anului 1916, agenţia a fost şi ea evacuată. Oficial, Ministerul de Externe anunţa legaţia de la Paris, la 2 noiembrie 1917, că "Agenţia Română nu mai funcţionează".

La 16 iunie 1921, a fost fondată prima agenţie naţională de presă modernă - "Orient-Radio RADOR" - ca societate mixtă, notează lucrarea "Agenţiile de presă din România 1889-1999" (Carmen Ionescu, Editura Tritonic, Bucureşti, 2001), ce avea ca scop "exploatarea de agenţii de informaţiuni telegrafice în ţară şi străinătate, servicii de publicitate în ţară şi străinătate şi asocierea ei la întreprinderi similare", potrivit lucrării "Un secol de agenţii de presă româneşti 1889-1989" (Florica Vrânceanu, Editura Paralela 45, 2000). Sediul agenţiei se afla în strada General Berthelot nr. 1, iar primul director a fost Sebastian Şerbescu. Începuturile agenţiei au fost foarte grele, serviciul telegrafic era distrus în urma războiului, iar trenurile din străinătate circulau doar de două ori pe săptămână. Procedeul de primire şi transmitere a ştirilor era greoi. Ştirile se primeau la telegraf, erau trimise cu motociclişti-curieri la Ministerul de Externe, unde erau cenzurate, şi de acolo la agenţie. Principalele reproşuri adresate agenţiei, precum numeroasele denaturări şi întârzieri, erau făcute atât de ziare cât şi de ambasade şi agenţii străine.

Ştire din arhiva RADOR/AGERPRES - Ştire despre Conferinţa Balcanică din 1930.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES, 08.10.1930, 

În faţa atâtor probleme, ministrul de externe I.G. Duca s-a gândit să înfiinţeze o agenţie de presă naţională, care să aparţină doar Ministerului de Externe. La sfârşitul anului 1924, agenţia "Orient-Radio RADOR" se afla într-o situaţie extrem de gravă, încât se vorbea despre o posibilă vânzare a ei. La 12 martie 1925, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniştri semnată de I.C. Brătianu, Ministerul de Externe a cumpărat acţiunile societăţii anonime "Orient-Radio RADOR", devenind proprietarul exclusiv al agenţiei de presă. Un an mai târziu, Ministerul de Externe a fost nevoit să renunţe la postura de unic patron al RADOR-ului, în urma cerinţelor celei de-a doua conferinţe a agenţiilor de presă aliate. Astfel, a propus Parlamentului, la 8 martie 1926, un proiect de lege privind "comercializarea Societăţii 'Orient-Radio RADOR' în tovărăşie cu Banca Naţională a României şi cu Camera de Comerţ din Bucureşti".

"Legea pentru reorganizarea şi funcţionarea societăţii 'Orient-Radio' (RADOR S.A.)" a fost votată de Senat la 3 martie şi de Adunarea Deputaţilor, la 19 martie 1926. Legea a fost promulgată de regele Ferdinand la 24 martie. Obiectul societăţii era acela de a exploata agenţii de informaţii telegrafice şi de presă în ţară şi în străinătate, serviciu de publicitate şi informaţii comerciale. Între facilităţile pe care statul le acorda se aflau: dreptul exclusiv de recepţionare din străinătate în vederea comercializării tuturor cursurilor de bursă, dreptul de prioritate de transmitere a ştirilor prin poştă şi telegraf imediat după mesaje de stat, dreptul de a poseda instalaţii proprii de recepţie etc. Agenţia a fost înzestrată, în 1934, cu cele mai noi aparate de transmisie - teleimprimatoare Siemens cu perforatoare de bandă - şi a fost înfiinţat un serviciu poştal, care transmitea prin poşta aeriană, de câteva ori pe săptămână, informaţii de ordin general, politic, economic, social şi cultural în ţările scandinave, la Riga, Madrid, Tirana, Haga, Copenhaga.

În timpul directoratului diplomatului Vasile Stoica, a fost cumpărat, pe strada Matei Millo la nr. 10, un imobil pentru a fi sediul agenţiei. Acesta a fost sediul RADOR şi, mai târziu, al "Agerpres", până la mutarea acesteia în fosta clădire a Casei Scânteii, în prezent Casa Presei.

Regele Mihai I a semnat, la 28 decembrie 1944, decretul-lege 657, privind modificarea legii şi statutului Societăţii "Orient Radio". Aceasta şi-a schimbat denumirea în "RADOR - Agenţie de informaţii telegrafice", iar durata de funcţionare a agenţiei a devenit nelimitată, potrivit lucrării "Un secol de agenţii de presă româneşti 1889-1989" (Florica Vrânceanu, Editura Paralela 45, 2000).

Ştire din arhiva RADOR/AGERPRES - Ştiri despre al II-lea Război Mondial (eliberarea Transilvaniei), 26.10.1944.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES 

După instaurarea puterii comuniste în 1946, prin Decretul nr. 217 din 20 mai 1949, publicat în Monitorul Oficial nr. 32 din 23 mai, se anunţa înfiinţarea Agenţiei Române de Presă de pe lângă Consiliul de Miniştri, numită pe scurt "Agerpres" şi se preciza că întregul patrimoniu al fostei agenţii RADOR devenea patrimoniul "Agerpres" (Art.7). Se abroga, totodată, legea pentru organizarea RADOR (Art. 8). Decretul a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 23 mai 1949.

Decret de organizare a AGERPRES publicat în MO (Monitorul Oficial) nr. 32 din 23 mai 1949.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES  

Agenţia Naţională de Presă Agerpres - aspecte din fototecă, 02.07.1952.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES   

La 8 ianuarie 1990, prin Decretul nr. 30 se înfiinţa Agenţia Română de presă ROMPRES. Din 1995, sistemul informatic redacţional al Agenţiei a fost realizat cu sprijinul Franţei şi PIDC/UNESCO, cu sprijinul tehnic al Agenţiei France Press (AFP) şi LOGIPRESS. În 1999 a fost lansat primul site oficial al Agenţiei.

Sigla ANP ROMPRES (anul 1990)

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES    

Agenţia Naţională de Presă Agerpres - Direcţia Tehnică, 15.01.1997.

Foto: (c)  DAN POPESCU/Arhiva istorică AGERPRES     

În 2003, a fost aprobată Legea nr. 19 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă ROMPRES, conform căreia aceasta se organiza şi funcţiona ca instituţie publică autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, independentă editorial, sub controlul Parlamentului. Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat, la 15 aprilie şi, respectiv, la 24 iunie 2008, propunerea de modificare a Legii nr. 19/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă ROMPRES, prin care aceasta revenea la numele de AGERPRES. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Vlad Ruşeanu; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Expoziţia fotografică 'Aşa ne-am cucerit libertatea', conţinând imagini din arhiva AGERPRES, în pasajul de la Universitate,  22.12.2019