Gabriel Chifu a fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor atât pentru poezie, cât şi pentru proză. Operele sale au fost traduse în reviste şi în antologii din Statele Unite, Anglia, Italia, Grecia, China, Slovacia ş.a., aminteşte https://www.icr.ro/.

Gabriel Chifu s-a născut la 22 martie 1954, în oraşul Calafat, potrivit https://romanialiterara.com. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, Secţia Automatizări şi Calculatoare, din Craiova, în 1979.

Între anii 1985 şi 2009 a lucrat la revista "Ramuri" din Craiova, ca redactor, până în 1991, şi apoi ca redactor-şef, până în 2009 inclusiv.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (U.S.R.) din 1980. Între 2005 şi 2009 a fost secretar şi membru în Comitetul Director, apoi a deţinut calitatea de vicepreşedinte al Uniunii. Timp de trei mandate succesive (2009, 2013 şi 2018) a fost ales vicepreşedintele al instituţiei. La 1 ianuarie 2021, s-a retras din funcţia de vicepreşedinte, rămânând în poziţia de consilier al U.S.R, potrivit https://usr-dobrogea.ro/.

Din 2010, este director executiv al revistei "România literară".

A publicat în majoritatea revistelor literare din ţară.

Dintre operele sale lirice, amintim: ''Sălaş în inimă'' (1976); ''Realul eruptiv'' (1979); ''O interpretare a Purgatoriului'' (1982), ''Lamura'' (1983), ''Omul neţărmurit'' (1987), ''Povestea ţării latine din Est'' (1994), ''La marginea lui Dumnezeu'' (1998), ''Bastonul de orb'' (2003), ''Lacătul de aur'', antologie (2004), ''O sută de poeme'', antologie, prefaţă de Nicolae Manolescu (2006), ''Însemnări din ţinutul misterios'' (2011), ''Ploaia trivalentă'', antologie (2015), ''Papirus'', antologie (2015), ''Elegia timpului'' (2018), ''O viaţă. Pagini dintr-o epopee efemeră'' (2020), ''Plăcuţele din Medio Monte. Cuvânt şi imagine'', colaborare cu Mircea Bochiş (2022).

În proză a scris: ''Unde se odihnesc vulturii'' (1987), ''Valul şi stânca'' (1989), ''Maratonul învinşilor'' (1997), ''Cartograful puterii'' (2000), ''Povestirile lui Cesar Leofu'' (2002), ''Visul copilului care păşeşte pe zăpadă fără să lase urme'' (2004), ''Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate'' (2007), ''Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită'' (2009), ''Punct şi de la capăt'' (2014), ''Ploaia de trei sute de zile'' (2017), ''În drum spre Ikaria'' (2019), ''Marea carte a uitării'' (2022).

O dramatizare a romanului său ''Relatare despre moartea mea'' (2007) a fost pusă în scenă la Teatrul Românesc din Voivodina (Vârşeţ). O antologie din lirica sa, tradusă în limba maghiară, intitulată ''Tablajatek'' (''Jocul de table''), a apărut la Editura AB-ART, în 2009. O traducere a romanului său ''Cartograful puterii'' (2000) a apărut în China, în 2012.

O altă antologie de poezie, sub titlul ''Peştele mai mare decât râul'', în traducerea lui Slavomir Gvozdenovici, a apărut în Serbia, la Novi Sad, în 2016, şi alta, în traducerea Lindei Maria Baros, sub titlul ''Poemes (Personne n'a jamais ressuscite dans ma ville)'', în Franţa, în 2018.

Romanul ''Povestirile lui Cesar Leofu'' (2002) a apărut în traducere spaniolă la Editura Albert Editor (Madrid, Spania, 2017) şi la Editura El Aleph (Buenos Aires, Argentina, 2017).

În 2021, a apărut romanul ''Punto y aparte'' (''Punct şi de la capăt''), în traducerea Cătălinei Iliescu-Gheorghiu, la Editura Huso din Madrid. Acelaşi roman a apărut în limba maghiară, sub egida editurilor Kalligram - Bookart, traducere de Gabriella Koszta, evidenţiază https://usr-dobrogea.ro/.

A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România: pentru debut (''Sălaş în inimă'', în 1976), pentru roman (''Maratonul învinşilor'', în 1997) şi pentru poezie, în două rânduri (''La marginea lui Dumnezeu'', în 1998 şi ''Însemnări din ţinutul misterios'', în 2011). Volumul ''Însemnări din ţinutul misterios'' a fost distins şi cu premiul "Cartea Anului 2011" de către ARIEL - asociaţie de editori din care fac parte edituri şi reviste literare importante. În 2021, a primit Premiul Naţional al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga operă.

A mai primit: Premiul Filialei Craiova a U.S.R. (în 1983 şi 1994); Premiul de Haiku al Comunei Literare Vârşeţ-Serbia (1987); Premiul I pentru Poezie al revistei "Amfiteatru" (1975); Premiul revistei "Luceafărul" (1976); Premiul revistei "Convorbiri Literare" (2000); Premiul revistei "Tomis" (2001); Premiul revistei "Poesis" (2003); Premiul de Excelenţă "Laurenţiu Ulici" al Fundaţiei "Luceafărul" (2004); Premiul de Poezie "Virgil Mazilescu" (2010); Premiul de Excelenţă "Radu G. Ţeposu", acordat de Filiala Piteşti a U.S.R. (2010).

A câştigat prima ediţie a Turnirului de Poezie (Premiul "Cununa de Lauri de la Muntele Olimp"), în 2011.

Pentru volumul ''Punct şi de la capăt'' a primit Premiul de Proză al revistei "Convorbiri literare" - 2014, Premiul "Cel mai bun roman al anului 2013-2014", acordat de juriul Colocviului Naţional de Proză (Alba Iulia, 2014) şi Premiul Cartea Anului 2014, acordat la prima ediţie a FestLit Cluj.

În 2014, la Botoşani, a primit Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia.

În 2017, în cadrul Galei Scriitorii Anului, un juriu naţional i-a decernat Marele Premiu Scriitorul Anului 2017, pentru romanul ''Ploaia de trei sute de zile''.

În 2022, la Lancrăm, a primit Premiul Naţional de Poezie "Lucian Blaga".

Este cetăţean de onoare al municipiilor Calafat, Botoşani şi Petroşani. A fost distins cu titlul Meritul Cultural în grad de comandor, aminteşte https://romanialiterara.com. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Poetul Gabriel Chifu la decernarea Premiilor Fundaţiei Luceafărul (Premiul de Excelenţă "Laurenţiu Ulici" al Fundaţiei "Luceafărul"), Bucureşti, 27 ianuarie 2004.