Considerat cel mai important om de ştiinţă al secolului al XX-lea, Albert Einstein a revoluţionat gândirea ştiinţifică cu noi teorii despre spaţiu, timp, masă, mişcare şi gravitaţie, evidenţiază Academia Naţională de Ştiinţe din SUA pe site-ul www.nasonline.org. Einstein se considera un cetăţean al lumii.

A trăit în mai multe ţări europene înainte de a se muta în Statele Unite şi, de asemenea, a călătorit mult, vizitând ţări precum Palestina, Argentina, Brazilia şi Uruguay. "Simţul meu înflăcărat al justiţiei sociale şi al responsabilităţii sociale a contrastat întotdeauna în mod ciudat cu lipsa mea pronunţată de a avea nevoie de contact direct cu alte fiinţe umane şi comunităţi umane. Sunt cu adevărat un 'călător singuratic' şi nu am aparţinut niciodată ţării mele, casei mele, prietenilor mei, sau chiar familiei mele apropiate, din toată inima; în faţa tuturor acestor legături, nu mi-am pierdut niciodată sentimentul distanţei şi nevoia de singurătate...", spunea fizicianul în eseul ''The World As I See It'', publicat pe https://history.aip.org.

Albert Einstein s-a născut la Ulm, în Wurttemberg, Germania, la 14 martie 1879. Şase săptămâni mai târziu, familia s-a mutat la Munchen, unde Albert a început şcoala la Gimnaziul Luitpold.

Şi-a continuat studiile la Aarau, Elveţia, iar în 1896 a intrat la Şcoala Politehnică Federală Elveţiană din Zurich, unde s-a pregătit pentru profesia de profesor de fizică şi matematică. În 1901, anul în care şi-a obţinut diploma, a dobândit cetăţenia elveţiană şi a acceptat un post de asistent tehnic în Oficiul Elveţian de Brevete. În 1905, şi-a obţinut diploma de doctor, aminteşte biografia publicată pe www.nobelprize.org.

În perioada în care a lucrat la Oficiul de Brevete, a produs o mare parte din lucrările sale remarcabile şi în 1908 a primit titlul academic ''Privatdozent'' în Berna. În 1909, a devenit profesor extraordinar la Zurich, iar în 1911 profesor de fizică teoretică la Praga. În anul următor, a revenit la Zurich pentru a ocupa un post similar.

În 1914, a fost numit director al Institutului de fizică ''Kaiser Wilhelm'' şi profesor la Universitatea din Berlin.

A devenit cetăţean german în 1914 şi a rămas la Berlin până în 1933, când a renunţat la cetăţenie din motive politice şi a emigrat în America pentru a ocupa funcţia de profesor de fizică teoretică la Princeton. A devenit cetăţean al Statelor Unite în 1940 şi s-a retras din postul său în 1945, mai arată sursa citată.

Einstein a părut întotdeauna să aibă o viziune clară asupra problemelor fizicii şi hotărârea de a le rezolva. Avea o strategie proprie şi era capabil să vizualizeze principalele etape pe drumul către obiectivul său. El a considerat realizările sale majore drept simple trepte pentru următorul progres, potrivit site-ului Nobel.

La începutul cercetării sale ştiinţifice, Einstein şi-a dat seama de insuficienţa mecanicii newtoniene, iar teoria sa specială a relativităţii a rezultat dintr-o încercare de a reconcilia legile mecanicii cu legile câmpului electromagnetic. El s-a ocupat de probleme clasice de mecanică statistică şi de probleme în care acestea au fost îmbinate cu teoria cuantică: aceasta a condus la o explicaţie a mişcării browniene a moleculelor. A investigat proprietăţile termice ale luminii cu o densitate scăzută de radiaţie, iar observaţiile sale au pus bazele teoriei fotonice a luminii.

Încă din primele sale zile la Berlin, Einstein a postulat că interpretarea corectă a teoriei relativităţii speciale trebuie să furnizeze şi o teorie a gravitaţiei şi în 1916 şi-a publicat lucrarea despre teoria generală a relativităţii. În acest timp a contribuit şi la problemele teoriei radiaţiilor şi mecanicii statistice.

În anii 1920, Einstein s-a angajat în construirea unor teorii ale câmpului unificat, deşi a continuat să lucreze la interpretarea probabilistică a teoriei cuantice şi a perseverat cu această lucrare în America. A contribuit la mecanica statistică prin dezvoltarea teoriei cuantice a unui gaz monoatomic şi a realizat, de asemenea, lucrări valoroase despre probabilităţile de tranziţie atomică şi cosmologia relativistă.

În 1921, Albert Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizică "pentru serviciile oferite de fizica teoretică şi în special pentru descoperirea legii efectului fotoelectric".

Lucrările sale cele mai importante includ: ''Teoria specială a relativităţii'' (1905), ''Relativitatea'' (traduceri în engleză, 1920 şi 1950), ''Teoria generală a relativităţii'' (1916), ''Investigaţii despre teoria mişcării browniene'' (1926) şi ''Evoluţia fizicii'' (1938).

După pensionare, a continuat să lucreze pentru unificarea conceptelor de bază ale fizicii, adoptând abordarea opusă, geometrizarea.

După cel de-al Doilea Război Mondial, i s-a oferit Preşedinţia Statului Israel, pe care a refuzat-o, şi a colaborat cu Dr. Chaim Weizmann la înfiinţarea Universităţii Ebraice din Ierusalim.

Lucrările sale non-ştiinţifice, ''About Zionism'' (1930), ''Why War?'' (1933), ''My Philosophy'' (1934) şi ''Out of My Later Years'' (1950) sunt poate cele mai importante, punctează www.nobelprize.org.

Angajamentul lui Einstein pentru cauza păcii globale l-a determinat să susţină crearea unui guvern mondial unic şi unificat. Einstein credea că zelul patriotic a devenit adesea o scuză pentru violenţă: "Ca cetăţean al Germaniei", scria el în 1947, "am văzut cum naţionalismul excesiv se poate răspândi ca o boală, aducând tragedie pentru milioane de oameni", aminteşte site-ul Muzeului American de Istorie Naturală - www.amnh.org. Pentru a combate această "boală", Einstein a vrut să elimine sentimentele naţionaliste - mai întâi prin ştergerea graniţelor politice dintre ţări şi apoi prin instituirea unui guvern internaţional cu suveranitate asupra statelor individuale. În timpul Primului Război Mondial, Einstein a sprijinit formarea "Statele Unite ale Europei". Ulterior, a susţinut Liga Naţiunilor şi succesoarea acesteia, Organizaţia Naţiunilor Unite. Dar Einstein era îngrijorat de faptul că Naţiunile Unite nu au suficientă autoritate pentru a asigura pacea mondială.

Einstein însuşi părea să aibă puţină atenţie faţă de graniţele naţionale. Adevărata sa loialitate a fost pur şi simplu faţă de rasa umană: "Sunt prin moştenire un evreu, prin cetăţenie un elveţian şi prin constituţie fiinţă umană, şi numai o fiinţă umană, fără niciun ataşament special faţă de niciun stat sau entitate naţională", evidenţiază sursa citată anterior.

Albert Einstein a primit diplome de doctor onorific în ştiinţă, medicină şi filosofie la multe universităţi europene şi americane. În anii 1920, a ţinut prelegeri în Europa, America şi Orientul Îndepărtat şi i s-au acordat burse sau statutul de membru în majoritatea academiilor ştiinţifice de top din întreaga lume. A câştigat numeroase premii pentru activitatea sa, inclusiv Medalia Copley a Societăţii Regale din Londra în 1925 şi Medalia Franklin a Institutului Franklin în 1935.

S-a căsătorit cu Mileva Maric în 1903 şi au avut o fiică şi doi fii. Căsătoria lor a fost dizolvată în 1919 şi în acelaşi an s-a căsătorit cu Elsa Lowenthal, care a murit în 1936.

Albert Einstein a murit la 18 aprilie 1955 în Princeton, New Jersey. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com