Toma d'Aquino, filozof şi teolog italian, ale cărui lucrări l-au făcut cea mai importantă figură a filozofiei scolastice şi unul dintre cei mai remarcabili teologi ai catolicismului, s-a născut în anul 1225, în Castelul Roccasecca, lângă Napoli, Italia.

A fost ultimul băiat dintr-o familie numeroasă de doisprezece copii, o familie nobiliară, fiul contelui de Landulfo Aquino şi al Magdalenei Teodora, contesa de Teano. Familia sa era rudă cu împăraţii Henric al VI-lea şi Frederic al II-lea şi cu regii Aragonului, Castiliei şi Franţei.

La vârsta de cinci ani, conform obiceiurilor vremii, a fost trimis să primească prima pregătire cu călugării benedictini din Monte Casino. Sârguincios în studii, de la o vârstă mică i s-a respectat buna dispoziţie pentru meditaţie şi rugăciune, iar profesorul său a fost surprins să-l audă întrebând în repetate rânduri: "Ce este Dumnezeu?". Înalt, gros, bine proporţionat, frunte limpede, purtare distinsă, mare bunăvoinţă în tratament şi multă delicateţe a sentimentelor. ("Tomas De Aquino", 2007)

La vârsta de 18 ani, împotriva voinţei tatălui său şi urmărit de fraţi săi care ar fi voit să-l împiedice, Toma a intrat în Ordinul Fraţilor Predicatori. Şi-a completat formarea sa la Köln, apoi la Paris. În perioada studiului de la Paris, a devenit din student docent în filozofie şi teologie. A deţinut catedră şi la Orvieto, Roma şi Napoli. (www.sfinticatolici.ro)

"Mereu cufundat în studii, pierdea cu uşurinţă noţiunea timpului şi a locului: în timpul unei călătorii pe mare nici nu şi-a dat seama de o furtună îngrozitoare şi de vuietul corabiei lovite de valuri, atât era de cufundat în lectură. Dar ele nu au fost lecturi sterile, nici scop în sine. Motoul său, 'contemplata aliis tradere' ('să împărtăşim altora cele contemplate'), s-a realizat într-o mulţime de cărţi care au ceva prodigios, dacă ne gândim că moartea l-a ajuns la încă tânăra vârstă de 48 de ani", face cunoscut sursa citată anterior.

A murit în zorii zilei de 7 martie 1274, în mănăstirea cistercină de la Fossanova, în timp ce mergea la Conciliul din Lyon, convocat de papa Grigore al X-lea.

În secolul al XIII-lea, Toma d'Aquino a căutat să împace filozofia aristotelică cu teologia augustiniană. Toma a folosit atât raţiunea, cât şi credinţa în studiul metafizicii, filosofiei, moralităţii şi religiei. ("Tomas De Aquino", 2007)

Reprezentant de seamă al tradiţiei scolastice, a fost şi primul susţinător clasic al teologiei naturale şi părintele Şcolii tomiste de filosofie. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Summa Theologica", un tratat în care postulează Cinci Căi de a demonstra existenţa lui Dumnezeu.

Canonizat în 1323, a fost declarat Doctor al Bisericii în 1567 şi Patron al Universităţilor şi Centrelor de Studii Catolice în 1880. Este sărbătorit de Biserica Catolică în ziua de 28 ianuarie.

Toma d'Aquino a studiat cu filozoful scolastic german Albertus Magnus, urmându-l la Köln în 1248. A fost considerat cel mai mare teolog al Bisericii Catolice, influenţat de Aristotel, Boethius, Sfântul Augustin, Ioan Scot Erigena, Anselm de Canterbury, Averroes, Maimonide. A influenţat toată teologia şi filozofia ulterioară, în special pe tomişti. (surse: www.sfinticatolici.ro, citează: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978; "Tomas De Aquino", Juan Sebastián Ramírez Navas, Cali - Colombia, 2007) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: vaticannews.va