Aproape 30% din suprafaţa globală acoperită cu iarbă de mare s-a pierdut de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi cel puţin 22 din cele 72 de specii de iarbă marine din lume sunt în declin, arată www.un.org. Pajiştile cu iarbă de mare există în peste 160 de ţări de pe şase continente, acoperind mai mult de 300.000 de kilometri pătraţi, ceea ce le face unul dintre cele mai răspândite habitate de coastă de pe Pământ. Ierburile marine, ca parte a ecosistemului marin, stochează până la 18% din carbonul oceanic din lume.

În luna mai 2022, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluţia prin care 1 martie este proclamată Ziua Mondială a Ierburilor Marine. Rezoluţia evidenţiază necesitatea urgentă de a creşte gradul de conştientizare la toate nivelurile şi de a promova şi facilita acţiunile de conservare a ierburilor marine pentru a contribui la sănătatea şi dezvoltarea acestora, ţinând cont de faptul că îmbunătăţirea serviciilor şi funcţiilor ecosistemice este importantă pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare durabilă. Conservarea şi restaurarea pajiştilor cu ierburi marine poate ajuta ţările să atingă 26 de obiective şi indicatori asociaţi cu zece Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), atrage atenţia Organizaţia Naţiunilor Unite pe pagina dedicată Zilei mondiale a ierbii de mare.

Ierburile marine sunt plante cu flori care cresc în apele puţin adânci în multe părţi ale lumii, de la tropice până la Cercul Arctic. Ele formează lunci subacvatice extinse, creând habitate complexe, foarte productive şi bogate din punct de vedere biologic. Acoperind doar 0,1% din fundul oceanului, aceste pajişti cu iarbă de mare oferă hrană şi adăpost pentru mii de specii de peşti, căluţi de mare, broaşte ţestoase etc. şi susţin unele dintre cele mai mari zone de pescuit din lume. Îmbunătăţesc calitatea apei prin filtrarea, ciclul şi stocarea nutrienţilor şi a poluanţilor, reducând contaminarea fructelor de mare, şi contribuie la rezistenţa celor mai vulnerabile ecosisteme şi specii, cum ar fi recifele de corali. Şi pentru populaţiile de coastă, ierburile de mare acţionează ca primă linie de apărare de-a lungul coastelor prin reducerea energiei valurilor, protejând oamenii de riscul crescând de inundaţii şi furtuni.

Doar aproximativ un sfert din toate pajiştile marine se încadrează în zone marine protejate. Ierburi marine au scăzut la nivel global începând cu anii 1930, cel mai recent recensământ estimând că 7% din acest habitat marin cheie se pierde în întreaga lume în fiecare an. 21% dintre speciile de iarbă marine sunt clasificate ca specii aproape ameninţate, vulnerabile şi pe cale de dispariţie în Lista Roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii. Efectele combinate ale dezvoltării litoralului, poluării, inclusiv scurgerile de pe uscat, schimbările climatice, dragarea şi activităţile nereglementate de pescuit şi de navigaţie sunt factori cheie ai degradării ierburilor marine şi a ecosistemelor asociate acestora.

În ciuda unei tendinţe globale generale de pierdere a ierburilor marine, unele zone au reuşit o scădere a declinului sau o recuperare substanţială a ierburilor marine. Aceste recuperări pot fi adesea atribuite intervenţiilor umane care reduc efectul factorilor de stres cauzaţi de om.

Cele mai mari suprafeţe de pajişti cu iarbă de mare se regăsesc în regiunea temperată a Atlanticului de Nord (41% din suprafaţa globală) şi în regiunea tropicală indo-pacifică (44%), potrivit https://iopscience.iop.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.editiaverde.ro