Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu

Greco-catolice
Sf. cuv. Procopie Decapolitul

Romano-catolice
Ss. Grigore de Narek, abate înv.; Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.


Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Procopie şi Talaleu sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 27 februarie.

Sfântul Procopie s-a născut în timpul când, la Constantinopol, împărat era Leon al III-lea Isaurul (717-741), cel care a declanşat prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor, consideraţi de autorităţile eretice închinători la idoli.

Monah şi iconodul (cinstitor de icoane), Sfântul Procopie a fost prins, întemniţat şi supus la chinuri. "Cuviosul a fost prins şi bătut, apoi strujit amar cu unelte de fier peste tot trupul, aruncat în temniţă întunecoasă şi necurată". (Vieţile Sfinţilor)

După moartea lui Leon IV (775-780), iconodulii întemniţaţi pentru dreapta credinţă au fost eliberaţi. Sfântul Procopie s-a întors astfel la mănăstire, unde a rămas până la moarte.

Aşa, "la adânci bătrâneţe, s-a dus la Domnul nostru Iisus Hristos, ca să-L vadă, acum nu în icoană ci în faţă şi să primească plata cea dorită a ostenelilor sale, ca un pustnic şi ca un pătimitor al lui Hristos, care pentru sfânta lui icoană s-a nevoit până la sânge". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Cuvios Talaleu s-a născut în Cilicia. A intrat din tinereţe în Mănăstirea "Sfântul Sava" din Palestina. După un timp de stat în mănăstire, Sfântul Talaleu s-a dus lângă cetatea Gavalia din Siria, unde pe un loc necurat, pe care se aflau risipite ruinele unui templu vechi, şi-a ridicat mai întâi o colibă, apoi o mică chilie.

Chilia era atât de strâmtă, căci nu o construise după măsura staturii sale, ci înaltă de doi coţi şi largă de un cot, încât totdeauna ţinea capul plecat la genunchi.

Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârşirii minunilor. Tămăduia bolile şi neputinţele, nu numai la oameni, ci şi la animale. Pentru aceasta, mulţi locuitori din satele din jur veneau la el şi mulţi închinători de idoli s-au întors la Dumnezeu.

Cu ajutorul locuitorilor, Sfântul Talaleu a stricat capiştea idolească (templu sau altar dedicat zeităţilor antice) din hotarele cetăţii Gavaliei şi a zidit în locul ei o biserică în cinstea Tuturor Sfinţilor Mucenici.

Sfântul Talaleu a trăit în rânduiala monahală 70 de ani, neîncetând din plângere niciodată şi spunând către toţi: "Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraţilor, spre pocăinţă şi, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebaţi de dânsa". (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)