Parcul Naţional Durmitor este cea mai mare zonă protejată din Muntenegru, constituind un peisaj modelat de gheţari, numeroase râuri şi pâraie subterane, înglobate în Rezervaţia Biosferei Bazinului Râului Tara, notează https://whc.unesco.org/. Durmitor este un uimitor masiv calcaros situat în nordul ţării, aparţinând Alpilor Dinarici sau Dinaridelor.

Aproximativ 50 de vârfuri mai înalte de 2.000 de metri, printre care şi Vârful Bobotov (2.525 m), se ridică deasupra podişurilor, pajiştilor alpine şi pădurilor. Numeroase lacuri glaciare, cunoscute local ca "ochi de munte", întregesc peisajul. În pofida numeroaselor sale atracţii, Durmitor este cel mai bine cunoscut pentru canioanele spectaculoase ale râurilor Draga, Susica, Komarnica şi Tara. Cel din urmă iese în evidenţă pentru că formează cel mai adânc defileu din Europa.

Durmitor este o destinaţie turistică populară, cunoscută pentru drumeţii, alpinism şi canotaj, iar oraşul Zabljak, din apropiere, este principala staţiune de schi din Muntenegru.

Parcul Naţional Durmitor prezintă caracteristici geologice şi geomorfologice de interes ştiinţific major care au modelat peisajul, cum ar fi numeroasele fenomene carstice remarcabile. Caracteristicile geologice dominante sunt formaţiuni de calcar foarte groase, adesea contorsionate, din Triasicul mijlociu şi superior, Jurasicul superior şi Cretacicul superior, deşi sunt prezente şi roci mai recente. O particularitate este aşa-numitul ''Durmitor Flysch'', termen folosit pentru straturile tectonice înclinate la un unghi de 90 de grade în Masivul Durmitor. Pereţii abrupţi ai numeroaselor canioane şi, în special, cei ai spectaculosului defileu al râului Tara, lung de peste 60 de kilometri, nu sunt doar caracteristici fundamentale ale peisajului parcului, ci expun şi formaţiuni stâncoase magnifice. Mai puţin cunoscută, dar nu mai puţin fascinantă este lumea subterană, ce include cea mai adâncă peşteră din Muntenegru şi râuri subterane care drenează unele dintre lacurile glaciare. "Peştera de gheaţă" este o relicvă rară şi uimitoare din punct de vedere vizual a glaciaţiei trecute, cu stalactitele şi stalagmitele sale impresionante de gheaţă, evidenţiază sursa citată.

Parcul Naţional Durmitor prezintă şi diversitate biologică impresionantă. De-a lungul canionului râului Tara, pădurile dese de pini sunt presărate cu lacuri limpezi şi adăpostesc o gamă largă de specii de plante endemice. La nivel de habitat, merită menţionat un arboret rar de pin negru european. Favorizate de gradientul altitudinal de peste 2.000 de metri şi de influenţele climatice atât alpine, cât şi mediteraneene, în masivul Durmitor se regăsesc peste 1.600 de plante vasculare.

Între mamiferele mari care trăiesc în zonă se numără ursul brun, lupul gri, pisica sălbatică europeană şi vidra de râu. Printre cele 130 de păsări înregistrate se află vulturul auriu, şoimul călător şi cocoşul de munte. De asemenea, este de remarcat şi fauna piscicolă bogată, care include şi somonul de Dunăre, pe cale de dispariţie.

Parcul este locuit de fermieri şi păstori, care folosesc în mod tradiţional pajiştile de mare altitudine ca păşuni de vară. Proprietatea rămâne bine protejată, iar statutul său şi recunoaşterea internaţională au contribuit la prevenirea daunelor ireparabile cauzate de ameninţări, cum ar fi poluarea în amonte şi propunerea de construcţie a unor baraje.

Fondat în 1952, cu o suprafaţă mai mică, Parcul Naţional Durmitor are o istorie lungă de conservare, începând din 1907, când Lacul Negru, astăzi în cadrul proprietăţii, a primit statutul de protejat. Recunoaşterea internaţională datează din 1976, când bazinul râului Tara a devenit rezervaţie a biosferei în cadrul Programului Omul şi Biosfera (MAB) al UNESCO. Defileul râului Tara a primit statutul de protecţie formală ca rezervaţie naturală şi monument natural abia în 1977, deschizând calea pentru a deveni parte integrantă a Parcului Naţional Durmitor, extins un an mai târziu. Înscrisă în 1980 în Patrimoniul Mondial UNESCO, proprietatea a fost extinsă în 2005 pentru a coincide pe deplin cu graniţele Parcului Naţional. Pe lângă Legea cu privire la protecţia naturii şi Legea parcurilor naţionale, este aplicabil un spectru larg de legislaţie de mediu cu privire la păduri, apă, sol, vânătoare şi pescuit. Instituţia publică "Nacionalni Parkovi Crne Gore" este responsabilă de managementul Parcului naţional. În scopuri de management, Durmitor a fost împărţit în trei zone: o zonă strict protejată care acoperă aproximativ 10% din parc, o zonă de protecţie (75%) şi o zonă de utilizare durabilă, care acoperă aproximativ 15% din suprafaţa totală a Parcului, explică pagina https://whc.unesco.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.whc.unesco.org