Acordurile de la Lateran din 11 februarie 1929 au pus capăt chestiunii deschise dintre Italia şi Sfântul Scaun după evenimentele din 1870, cu proclamarea Romei drept capitală a Italiei, preciza Radio Vatican la cea de-a 77-a aniversare de la semnarea acestor documente, în 11 februarie 2006.

Documentele laterane, semnate de cardinalul Pietro Gasparri pentru Sfântul Scaun şi de Benito Mussolini în calitate de şef al guvernului italian, stabileau, totodată, distincţia netă dintre competenţele respective şi a naturii diferite a puterii civile şi a celei ecleziastice.

Sursa foto: vaticannews.va 

Era vorba de 3 Acte distincte: un Tratat, o Convenţie financiară şi un Concordat. Tratatul decreta naşterea Statului Cetăţii Vaticanului, restituind astfel Papei şi organelor sale de guvern apostolic, independenţa deplină şi vizibilă. Convenţia financiară angaja Italia să repare daunele făcute Sfântului Scaun prin ocuparea Romei în 1870. Concordatul reglementa chestiunile privind viaţa Bisericii în cadrul Statului italian ca, deplina libertate religioasă, viaţa instituţiilor catolice, recunoaşterea căsătoriei religioase şi predarea religiei în şcoli, arată sursa citate.

La 18 februarie 1984 a fost semnat un acord între Sfântul Scaun şi Republica Italiană pentru revizuirea Concordatului lateran. În baza acestui acord, se consideră că nu mai există în vigoare principiul - amintit la început de Pactele laterane - privind religia catolică drept singura religie a Statului italian. Principiul inspirator al documentului de revizuire a Concordatului, semnat de cardinalul Agostino Casaroli şi de preşedintele, în acea vreme, al Consiliului de miniştri, Bettino Craxi, este cel al dublei suveranităţi: Statul şi Biserica Catolică sunt, fiecare în cadrul propriu, independente şi suverane, menţiona Radio Vatican cu prilejul amintit.

După mai bine de o mie de ani de existenţă, Statul Pontifical s-a destrămat în anul 1870, odată cu anexarea ultimelor sale teritorii la Regatul Italiei. În perioada 1870-1929, perioada în care Papii nu mai dispuneau de suveranitate temporală, aceştia au continuat să exercite funcţia suverană de acreditare de reprezentanţi pontificali în statele europene ale timpului, face cunoscut site-ul MAE - https://www.mae.ro/.

Statul Cetăţii Vaticanului a luat naştere în urma Acordurilor de la Palatul Lateran încheiate între Sfântul Scaun şi Italia la 11 februarie 1929, prin care acestuia i-a fost recunoscută personalitatea juridică de organism suveran de drept public internaţional, constituit pentru a asigura Sfântului Scaun, în calitatea sa de instituţie supremă a Bisericii Catolice, "independenţă absolută şi vizibilă şi garantarea unei suveranităţi incontestabile chiar şi în domeniul internaţional", aşa cum se indică în preambulul Tratatului de la Lateran.

Situat în partea de vest a Romei, Statul Cetăţii Vaticanului (Cetatea Vaticanului) cuprinde Bazilica Sf. Petru, palatele şi grădinile Vaticanului (0,44 km2 şi puţin peste 600 de rezidenţi). Sub jurisdicţia Vaticanului se mai află şi alte proprietăţi, atât în Roma, cât şi în alte locaţii din Italia, care se bucură de dreptul de "extrateritorialitate". Întregul Stat al Cetăţii Vaticanului este înscris, la cererea sa, din ianuarie 1960, în Registrul internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială, creat prin Convenţia internaţională asupra protecţiei bunurilor culturale, semnată la Haga, la 14 mai 1954. (surse: Radio Vatican - http://www.archivioradiovaticana.va; https://www.mae.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: vaticannews.va