Ortodoxe
Sf. Mucenic Nichifor

Greco-catolice
Sf. m. Nichifor

Romano-catolice
Sf. Apolonia, fc. m.


Sfântul Mucenic Nichifor este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 9 februarie.

A trăit în timpul împăratului roman Valerian (253-260), care a continuat persecuţia împotriva creştinilor din vremea predecesorului său la conducerea Imperiului Roman, Deciu (249-251).

"În Antiohia cea mare a Siriei se afla un preot, anume Saprichie, şi un cetăţean, anume Nichifor. Aceştia aveau între ei mare prietenie şi dragoste, încât alţii îi socoteau că sunt fraţi de-o mamă. Vieţuind ei cu cinste multă vreme într-o prietenie mare ca aceasta, i-a zavistuit vrăjmaşul, urâtorul binelui, şi a semănat între dânşii atâta vrajbă, încât, după aceea, nici nu voiau să se mai întâlnească. Astfel se urau unul pe altul cu ură nedreaptă, căci, pe cât de mare era înainte dragostea şi prietenia lor, pe atât de mult a crescut, mai pe urmă ura şi vrajba, prin lucrare diavolească". (Vieţile Sfinţilor)

În acest timp, preotul Saprichie a fost dus pentru a fi ucis după multe chinuri pe care le îndurase mărturisind numele Lui Hristos. Sfântul Nichifor i-a ieşit acestuia în cale rugându-se să-l ierte. "Te rog, mucenice al lui Hristos, iartă-mă de ceea ce ţi-am greşit ca om, căci este scris: 'Cereţi şi se va da vouă; dă-mi, deci, iertare' ", zicea Sfântul Nichifor.

"Acestea şi altele asemenea spunând Nichifor, nu l-a ascultat împietritul la inimă, prietenul său, Saprichie, nici nu s-a înduplecat, fiind rugat de atâtea ori, neaducându-şi aminte de ceea ce s-a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Ci şi-a închis urechile inimii şi ale trupului ca o aspidă surdă care nu aude glasul vânătorilor". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru aceasta şi Dumnezeu a luat darul Său de la Saprichie, care lipsit deodată de curaj şi încredere, a cerut să nu fie ucis că va jertfi zeilor: "Să nu mă ucideţi, că voi face ceea ce poruncesc împăraţii, mă voi închina zeilor şi le voi aduce jertfe". (Vieţile Sfinţilor)

"Auzind Sfântul Nichifor acele ticăloase cuvinte spuse de Saprichie, l-a rugat cu lacrimi, zicând: 'Să nu faci asta, o frate iubite, să nu te lepezi de Domnul nostru Iisus Hristos, să nu-ţi pierzi cununa cea cerească, pe care prin pătimirea multor chinuri ţi-ai împletit-o! Iată, stă lângă uşă Stăpânul Hristos, Care îndată ţi se va arăta şi Îţi va da răsplătire viaţa veşnică, pentru această vremelnică moarte, căci pentru El ai venit la locul acesta ca să o iei' ". Saprichie nicidecum nu voia să-l asculte, ci se sârguia spre pierzarea cea veşnică, pierzând viaţa nesfârşită pe care era să o câştige prin lovirea de sabie ce avea să o primească peste grumaji". (Vieţile Sfinţilor)

Văzând Sfântul Nichifor că Saprichie a căzut cu totul din sfânta credinţă şi s-a lepădat de Hristos, a început a striga cu glas tare către călăi: "Eu sunt creştin şi cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Saprichie s-a lepădat! Deci, tăiaţi-mă pe mine în locul lui". (Vieţile Sfinţilor)

Atunci unul dintre călăi a alergat şi a spus judecătorului despre mărturisirea de bunăvoie a Sfântului Nichifor, iar acesta a hotărât să fie omorât.

Sfântul Nichifor a fost ucis în ziua de 9 februarie. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)