Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Proroc Zaharia

Greco-catolice
Sf. m. Teodor Stratilat; Sf. pf. Zaharia

Romano-catolice
Ss. Ieronim Emiliani, călug. *; Iosefina Bakhita, fc.; Fer. Speranţa a lui Isus, călug.


Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 8 februarie.

Sfântul Teodor a trăit în timpul lui Liciniu (308-321), unul din împăraţii romani care au declanşat persecuţii sângeroase împotriva creştinilor.

Liciniu a început să-i persecute pe creştini, între anii 320 şi 324. Au suferit în acest timp cei 40 de mucenici care au îngheţat noaptea, în lacul Sevastia şi alţii.

"El a ucis pe cei 40 de mucenici în Sevastia şi 45 de ostaşi în Nicopolia Armeniei, cum şi pe Sfântul Andrian, fiul împăratului Prov. Asemenea şi pe cei 70 de aleşi ostaşi şi boieri din palatul său şi pe cei 300 de bărbaţi din Macedonia. Apoi, văzând preanelegiuitul că o mulţime fără de număr defăima poruncile sale păgâneşti şi se ofereau bucuroşi morţii pentru dreapta credinţă, a poruncit să caute pe cei mai însemnaţi şi mai cinstiţi dintre creştini, câţi erau prin cetăţi şi prin cetele ostaşilor. Numai pe aceia îi silea la închinarea la idoli, nebăgând în seamă mulţimea cea de obşte a credincioşilor, dar nădăjduind ca, prin frică, să silească pe toţi cei ce erau sub stăpânirea lui". (Vieţile Sfinţilor)

Pretutindeni erau căutaţi cu mare zel creştinii cunoscuţi pentru credinţa lor, iar împăratul, care atunci era în Nicomidia, a fost înştiinţat şi despre Sfântul Teodor Stratilat, un tânăr comandant, că este creştin şi pe mulţi îi întorcea la Hristos.

Sfântului Teodor i se încredinţase spre guvernare cetatea Heracleea, lângă Marea Neagră.

S-a aflat atunci despre Teodor că se îndepărtase de cinstirea zeilor şi mai mult decât atât propovăduia credinţa în Hristos şi îi îndemna pe toţi să se lepede de închinarea la idoli. Pentru purtarea acestui tânăr demnitar, împăratul s-a mâhnit mult şi a trimis trupe să fie adus în Nicomidia, unde se afla, hotărât să-l cerceteze el însuşi.

Numai că Teodor a dorit să mărturisească credinţa creştină în cetatea sa, ca acel loc să fie sfinţit cu sângele său vărsat pentru Hristos. Iar prin mărturisirea şi bărbăteasca sa nevoinţă să întărească şi pe alţii în sfânta credinţă. Aşa că l-a chemat el însuşi pe împărat, împreună cu toată curtea sa, în cetatea de la Marea Neagră, iar în suita lor să aducă şi statuile cele mari ale zeilor, pentru ca "să întăreşti dreapta credinţă către zei, aducându-le jertfă cu noi, înaintea a tot poporul. Pentru că, văzându-ne poporul că ne închinăm zeilor celor mari, toţi ne vor urma şi se vor întări în părinteasca credinţă". (Vieţile Sfinţilor)

Liciniu, bucuros de nesperata întoarcere a voievodului său, a mers în Heracleea.

Tânărul comandant, auzind că suita împărătească se apropie de cetate, "a intrat în camera sa de rugăciune, cea mai din lăuntru şi s-a rugat cu plângere, zicând: 'Doamne Dumnezeule atotputernic, Care nu părăseşti pe toţi cei ce nădăjduiesc în Tine şi îi aperi, fii milostiv şi mă păzeşte de înşelăciunea vrăjmaşului, prin a Ta apărare, ca să nu cad înaintea potrivnicilor mei şi să nu se bucure vrăjmaşul meu de mine. Fii cu mine, Mântuitorule, în nevoinţa mea în care doresc să intru, pentru numele Tău cel sfânt. Tu mă întăreşte, ca să rabd pentru Tine cu bărbăţie, până la sânge şi să-mi pun sufletul pentru dragostea Ta, precum şi Tu, iubindu-ne, Ţi-ai dat pe cruce sufletul pentru noi'". (Vieţile Sfinţilor)

Aşa rugându-se, Sfântul Teodor cu lacrimi şi-a spălat faţa, apoi, îmbrăcându-se luminos, a ieşit cu oastea sa şi cu cetăţenii în întâmpinarea împăratului, care primind cu mare dragoste pe Sfântul Teodor, l-a sărutat şi i-a zis: "Bucură-te şi tu, preafrumosule tânăr, viteazule ostaş, slăvitule stratilat, luminatule ca soarele, păzitorule înţelept al legilor părinteşti, vrednicule de diademă, pentru că ţi se cade să fii împărat după mine". (Vieţile Sfinţilor)

"Şi, vorbind amândoi multe lucruri vesele, au intrat în cetate cu timpane şi trâmbiţe, dănţuind şi veselindu-se". (Vieţile Sfinţilor)

La cererea sa, Sfântul Teodor a primit îngăduinţa să ducă idolii de aur acasă la el, spre a-i cinsti, după datină.

Ajuns acasă, Sfântul Teodor a sfărâmat idolii în bucăţi şi i-a împărţit la săraci. Maxenţiu sutaşul a spus împăratului, că a văzut capul de aur al zeiţei Artemida, zeiţa care-i fusese dată Sfântului Teodor, că acum era purtat de un sărac. Acesta, fiind întrebat, a mărturisit că l-a primit de la Teodor Stratilat.

Împăratul auzind de o faptă ca aceasta, a rămas mut de mânie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfântul Teodor a fost prins şi adus înaintea sa. Şi, mărturisind el că toate cele spuse de sutaş sunt adevărate, a fost osândit la chinuri grele. A îndurat cu credinţă şi cu bărbăţie toate chinurile; şi pătimind, neîncetat propovăduia credinţa în Hristos. Deci, împăratul, văzând că nu poate să-l întoarcă la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit să i se taie capul şi, astfel, s-a săvârşit.

Sfintele sale moaşte au fost îngropate în cetatea de naştere, Evhaita.

* Sfântul Proroc Zaharia este unul dintre prorocii mici ai Vechiului Testament. Născut în robie, Prorocul Zaharia era preot când a venit din Babilon în Ţara Sfântă. A prorocit despre prădarea Ierusalimului, despre sfârşitul lui şi despre începutul şi sfârşitul neamurilor. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; Istoria Bisericească Universală, pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, pr. prof. dr. Milan Şesan, pr. prof. dr. Teodor Bodogae, vol. I, 1987) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)