Catedrala din Valencia - La Catedral del Santo Caliz păstrează Sfântul Potir şi deţine una dintre cele mai importante piese de artă ale Renaşterii spaniole: fresca ''Los Angeles Musicos''. În plus, muzeul catedralei găzduieşte opere ale pictorilor spanioli Mariano Salvador Maella Perez şi Francisco Goya, aminteşte site-ul www.visitvalencia.com.

Denumită şi Bazilica Adormirii Maicii Domnului Sfânta Maria din Valencia, Catedrala Mitropolitană a fost construită pe locul unui fost templu roman antic transformat în moschee. Clădirea este construită în stil gotic, dar păstrează elemente din perioade diferite, de la stilul romanic până la baroc. Cele trei uşi principale ale sale prezintă trei stiluri artistice diferite din trei perioade diferite: poarta Almoina este romanică, poarta Apostolilor este gotică şi poarta Hierros este barocă.

Lucrările la actuala clădire au început în secolul al XIII-lea. Mai exact, prima piatră a fost pusă la poarta Almoina la 22 iunie 1262. În secolul al XV-lea au fost construite Sala capitulară (azi Paraclisul Sfântului Potir), turnul cu felinar - ''El Micalet'' - şi poarta Apostolilor. Catedrala a fost dedicată Adormirii Sfintei Maria încă din epoca lui Iacob I (Jaume I), în secolul al XIII-lea.

Lăcaşul păstrează comori valoroase precum Sfântul Potir, despre care documentele păstrate şi studiile arheologice aduc indicii că Sfântul Graal din Valencia ar fi cel folosit de Iisus la Cina cea de taină, evidenţiază sursa citată. Papii Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea au folosit această relicvă atunci când au celebrat Euharistia în vizitele lor la Valencia. Potirul este realizat din agat lustruit de origine orientală. Istoria transmisă prin viu grai spune că după Cina cea de taină, Sfântul Petru a dus pocalul la Roma, iar papii care i-au urmat l-au păstrat acolo până la Sfântul Sixt al II-lea, care l-a trimis la Huesca. În timpul invaziei musulmane, potirul a fost ascuns în Pirinei, unde a rămas până când, în secolul al XIV-lea, a fost predat Regelui Aragonului, care l-a păstrat la Zaragoza. Regele Alfonso al V-lea Magnaniul a fost cel care l-a adus înapoi la palatul din Valencia, în 1437. În zilele noastre potirul poate fi admirat în Capela Sfântului Potir din Catedrală.

Frescele renascentiste ale altarului principal au fost redescoperite în urmă cu câţiva ani prin îndepărtarea bolţii baroce care le acoperea. Picturile au fost comandate de cardinalul Rodrigo de Borja, viitorul papă Alexandru al V-lea, artiştilor italieni Paolo da San Leocadio şi Francesco Pagano, care au început lucrările în 1476. Însă, 200 de ani mai târziu au fost acoperite de reforma barocă a presbiteriului Catedralei. Frescele înfăţişează 12 îngeri cântând la instrumente muzicale. În 2004, lucrarea a fost descoperită într-o stare excelentă, restauratorii fiind surprinşi de frumuseţea uluitoare. Este una dintre cele mai importante lucrări de pictură ale primei Renaşteri spaniole, notează sursa citată.

Turnul - clopotniţă "Miguelete" sau ''El Micalet'' este simbolul oraşului Valencia, arată www.catedraldevalencia.es. O scară în spirală din piatră cu 207 trepte duce către încăperea clopotelor şi la etajul superior, unde se află cel mai mare clopot dedicat Sfântului Mihail. De sus, din turn, vizitatorii pot admira metropola de pe ţărmul Mării Balearelor.

Printre evenimentele importante ce au avut loc în Catedrală se numără numirile papale ale lui Calixtus al III-lea şi Alexandru al VI-lea, Papa Borgia, şi căsătoria monarhilor spanioli Filip al III-lea şi Margareta de Austria, la 18 aprilie 1599, potrivit istoriei prezentate pe www.spanishcoursespain-valencia.com.

Muzeul Catedralei expune aproape 90 de lucrări de stiluri gotic, renascentist, manierism. Colecţia include lucrări ale renumiţilor artişti Maella şi Goya sau tablouri de Juan de Juanes. Cele două lucrări de Francisco de Goya din muzeu explorează figura Sfântului Francisc de Borja: într-una, sfântul îşi ia rămas bun de la familia sa la Palatul Ducal din Gandia, iar în cealaltă, îl însoţeşte pe un muribund care nu se căieşte, evidenţiază sursa citată anterior.

O poartă a clădirii ascunde o legendă locală, potrivit căreia dacă te apropii de arcul principal al porţii Almoina sau Arcos, cea mai veche din Catedrală, vei vedea şapte perechi de capete. Acestea reprezintă primii colonişti care au venit la Valencia din Lleida, când oraşul a fost recucerit de la musulmani în secolul al XIII-lea. 14 nobili ar fi sosit cu 300 de fecioare care s-au căsătorit cu soldaţii regelui Iacob I, cuceritorul oraşului. Sub capetele lor sculptate din piatră sunt înscrise numele lor.

Un eveniment păstrat până în zilele noastre în acest loc emblematic al regiunii este întrunirea Tribunalului Apelor, unul dintre cele mai vechi consilii cetăţeneşti din Europa. Astfel, în fiecare joi, la Poarta Apostolilor din Catedrala din Valencia, opt bărbaţi îmbrăcaţi în negru discută problemele legate de cele opt canale de apă din Valencia. Aceste canale sunt reprezentate în frumoasa sculptură din centrul Pieţei Fecioarei- Plaza de la Virgen, încoronată de râul Turia, înfăţişat ca un zeu. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: catedraldevalencia.es