La 25 ianuarie/6 februarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit ca preşedinte al Consiliului de Miniştri de la Bucureşti pe omul politic şi juristul, Ioan Alexandru Filipescu, devenit astfel primul prim-ministru al Ţării Româneşti.

Ioan Alexandru Filipescu (1811-1863) s-a născut la Bucureşti, fiind fiul marelui boier Alexandru N. Filipescu-Vulpe. A făcut studii universitare (ştiinţe juridice) la Paris, apoi, revenit în ţară, în 1853, a intrat în magistratură, ca membru al Tribunalului Ilfov şi al Curţii de Justiţie, se arată în ''Dicţionarul biografic de istorie a României'' (Editura Meronia, Bucureşti, 2008).
A fost căsătorit cu Elisa, fiica domnului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu.

A fost numit de domnul Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei, în funcţia de ministru al Trebilor de Afară şi logofăt al Dreptăţii. Ioan Al. Filipescu a fost membru al căimăcămiei din Ţara Românească, alături de Emanoil Băleanu şi Ion Manu (18 octombrie octombrie 1858 - 24 ianuarie 1859), căimăcămia din trei membri fiind numită conform prevederilor Convenţiei de la Paris din 1858.

Unionist fervent şi conservator moderat, Ioan Alexandru Filipescu a susţinut - ca membru al căimăcămiei, deputat în Divanul ad-hoc şi în Adunarea Electivă a Ţării Româneşti - lupta partidei naţionale pentru alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza.

Printr-o telegramă expediată din Iaşi la 25 ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza invita pe preşedintele Adunării Elective din Ţara Românească să aducă la cunoştinţa membrilor acesteia că a însărcinat pe ''dumnealui logofătul Ioan Al. Filipescu şi pe dumnealui logofătul Nicolae Golescu a primi frânele guvernului din mâinile căimăcămiei''. De asemenea, menţiona că i-a numit pe Ioan Al. Filipescu - preşedinte al Consiliului şi ministru de justiţie, iar pe Nicolae Golescu - ministru de interne şi că i-a autorizat, în acelaşi timp, ''a compune un Minister provizoriu'', minister care s-a şi constituit imediat. Telegrama era contrasemnată de Vasile Alecsandri, ministru de Externe, se arată în volumul ''Viaţa şi opera lui Cuza Vodă'' al istoricului Constantin C. Giurescu în (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, l966).

Ioan Alexandru Filipescu a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri de la Bucureşti între 25 ianuarie - 27 martie 1859, deţinând totodată şi funcţia de ministru al Justiţiei. În componenţa guvernului condus de Ioan Al. Filipescu au mai intrat: Dimitrie Brătianu, ministru de Externe; Barbu Catargiu, ministru de Finanţe; Ioan C. Cantacuzino, ministru al Cultelor; generalul Barbu Vlădoianu, ministru de Război; Grigore Filipescu, ministrul Controlului (minister ce avea atribuţiunile Curţii de Conturi), potrivit volumului ''Istoria guvernelor României'' de Stelian Neagoe (Editura Machiavelli, Bucureşti, 1995). Ulterior, Ioan Al. Filipescu a mai fost deputat, în mai multe legislaturi, iar în 1862 a deţinut şi vicepreşedinţia Adunării Deputaţilor. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: galeriaportretelor.ro