Istoricul şi arheologul italian de origine română Dinu Adameşteanu s-a născut la 25 aprilie 1913, în localitatea Toporu, judeţul Giurgiu.

A urmat cursurile Seminarului Central şi ale Colegiului Naţional "Sfântul Sava", apoi cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti. Între 1939-1942 a fost bursier al Şcolii Române din Roma (Accademia di Romania), unde a făcut studii de istorie şi arheologie antică, potrivit https://acad.ro/ şi dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a stabilit în Italia, dobândind cetăţenia italiană. În 1945 şi-a luat licenţa la Facultatea de Litere a Universităţii din Roma, cu teza "Izvoarele antice referitoare la Dacia". A fost bibliotecar al Şcolii Române din Roma (1942-1946), iar între 1946-1949, din însărcinarea Asociaţiei Internaţionale de Arheologie Clasică, a reorganizat Institutul Arheologic German din Roma.

În 1956 a fost numit director al Supraintendenţei Arheologice de la Agrigento, iar între 1964-1977 a condus Supraintendenţa Arheologică din Basilicata, descoperind cele două cetăţi greco-romane de la Metapont şi Siria-Heraclea, potrivit site-ului https://acad.ro/ .

În 1971 a devenit doctor docent şi profesor la Universitatea din Lecce, la Catedra de Etruscologie şi Arheologie Italică, apoi la cea de Topografie a Italiei antice. Ultimele funcţii au fost acelea de director al Departamentului de Arheologie şi Istorie Antică şi vicepreşedinte al Institutului de Istorie şi Arheologie Magna Graecia.

Istoricul Dinu Adameşteanu a făcut cercetări arheologice în Sicilia, impunând o nouă metodă de lucru. Este unul dintre principalii promotori ai folosirii detecţiei aerofotografice în arheologie. A fost fondator şi director (1958-1964) al Aerofototecii Arheologice Naţionale de la Roma, a coordonat realizarea primei hărţi arheologice generale a Italiei (1971) şi, de asemenea, a condus săpăturile arheologice ale Institutului Italian de Studii asupra Orientului Mijlociu şi Îndepărtat la Gazni, Afganistan (1959-1960).

Rezultatele cercetărilor sale au fost sintetizate în lucrarea "Basilicata antica. Storia e monumenti", apărută în 1974 şi tradusă în limba română în 1983.

La 10 noiembrie 1992 a fost ales membru de onoare din străinătate al Academiei Române. A fost, totodată, membru al Institutului Italian de Pre- şi Protoistorie, al Institutului Italian de Studii Etrusce, al Academiei Britanice din Roma, al Institutului German de Arheologie, al Societăţii de Studii Latine din Paris ş.a. şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti.

Ca recunoaştere a meritelor şi activităţii sale prodigioase i-au fost decernate numeroase distincţii şi premii, precum Premiul Feltrinelli pentru arheologie al Accademia dei Lincei (1973), Ordinul "Cavaliere del Lavoro" al Republicii Italia, Ordinul "Palmes Académiques" al Republicii Franceze (1974), Medalia de aur a Congreselor "Magna Grecia", Medalia de aur a Societăţii "Dante Alighieri" (1971) etc.

În anul 2003 i-a fost conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Ofiţer.

Dinu Adameşteanu a murit la 21 ianuarie 2004, la Policoro, în Italia. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor : arheologi.ro